Sunt singura căreia nu-i place „Obiecte ascuțite”?

Știam de ceva vreme de romanul lui Gillian Flynn, „Obiecte ascuțite”. Aveam în plan să-l citesc, însă ceea ce m-a determinat a fost apariția ecranizării produse de HBO, sub forma unei miniserii. Nu voiam să trec direct la film, să sar peste etapa cărții.

Toți cunoscuții mei au lăudat atât cartea, cât și filmul. Un thriller spectaculos, cu un final de neînchipuit, șocant. Mai citisem de la Gillian Flynn „Locuri întunecate”. Și acolo am avut ceva probleme cu stilul autoarei, însă am găsit povestea mult mai bună și complexă.

Am început „Obiecte ascuțite” cu entuziasm, pe care l-am pierdut pe parcurs. Chiar nu țin minte când mi-a mai plăcut atât de puțin un thriller. Ce mi s-a părut interesant? Doar începutul și puțin finalul, când faptele se precipită și avem parte de o răsturnare de situație. În rest, stilul m-a plictisit, personajele m-au enervat, tot romanul a „lălăit-o” și pe ultima sută de metri, spre final, s-a condensat acțiunea; atunci se precipitau lucrurile, motiv pentru care s-a furnizat rapid o explicație, tratându-se cu superficialitate unele aspecte. Recunosc că doar curiozitatea privind identitatea criminalului m-a împiedicat să abandonez lectura. Aveam eu niște bănuieli, dar am vrut să verific dacă se confirmă. Și da, în mare parte, s-au confirmat.

Alt minus al romanului este previzibilitatea. Nu mi s-a întâmplat niciodată până acum să ghicesc cum stau lucrurile (chiar și parțial) încă din descriere! Bine, probabil că au contribuit și părerile unor cititori, pe care deznodământul i-a șocat. Nu mi-a fost greu să pun totul cap la cap și să spulber misterul. Totuși, trebuie să recunosc că „de vină” pot fi experiența mea în lecturi polițiste și unele cunoștințe de specialitate. Alte persoane, care nu au pregătire în domeniu și care nu se axează neapărat pe genul polițist, poate nu ghicesc atât de ușor.

Miniseria chiar mi-a plăcut mai mult, deși nici ea nu m-a dat pe spate. Este frumos filmat, atmosferic, ușor retro… Amy Adams și Patricia Clarkson joacă nu bine, ci foarte bine, subliniind unele aspecte din relația mamă-fiică nu atât de evidente în carte. Și totuși, ce poți face cu o asemenea poveste la bază, mai ales când cel care urmărește serialul a citit romanul și cunoaște deznodământul?

Mă gândesc că și aceasta a contribuit la lipsa mea de interes. Cunoșteam deznodământul, nu mai era nimic de descoperit, zero mister și suspans.

Din păcate, nici romanul, nici serialul nu m-au prins. Voi ați citit romanul sau ați văzut miniseria? Dacă da, ce părere aveți?

Sursă foto: Cărturești