Da, mă uit la telenovele! Partea 1: Ciocolată cu piper/Chocolate com pimenta

  

     
Vă miră titlul? Știu, v-am obișnuit cu alte articole, despre lecturi de mai multe genuri, cu precădere polițiste, filme și seriale complexe, thrillere de regulă. Dar da, mă uit și la telenovele. Sau mă uitam. Nu cred că m-am mai uitat de mult la o telenovelă cap-coadă. A fost o perioadă când mă uitam des la telenovele, producții mai mult sau mai puțin blamate. Considerate superficiale, artificiale, exagerate, luate în râs, nu au o reputație prea bună. De menționat că unele telenovele sunt, într-adevăr, așa. Ca orice film sau serial. Nu poți spune că toate filmele horror sunt proaste, bune sau sângeroase. Că toate thrillerele sunt violente sau că toate comediile sunt amuzante.
    Telenovelele care mi-au plăcut sunt frumoase, spumoase, amuzante. Poate nu toate scenele sunt interesante, poate la un moment dat trenează acțiunea, câteodată devin patetice, dar dacă în mare parte ți-au adus bucurie, atunci merită.
    Îmi propun ca periodic, să scriu despre câte o telenovelă care mi-a rămas în minte. Astăzi, „Ciocolată cu piper”/„Chocolate com pimenta”.
    Întotdeauna o să-mi aduc aminte cu drag de această telenovelă de epocă, în mare parte comedie, dar cu un substrat profund. Nu am văzut toate producțiile semnate de Walcyr Carrasco, însă tind să cred că aceasta este cea mai bună.
    Realizată în 2003, am văzut-o prima oară în liceu, prin 2004-2005. Ulterior am revăzut-o integral și acum, după 20 de ani, dacă ascult coloana sonoră sau urmăresc secvențe din serial, mă binedispun instant. 
    „Ciocolată cu piper” cred că este cea mai simpatică telenovelă văzută vreodată. Acțiunea plasată în anii 1920, într-un orășel brazilian fictiv, Ventura. Pe lângă tema principală, povestea Aninhei și a lui Danilo, nu poți trece cu vederea satira socială. Corupția, legea făcută de primar, șeful Poliției, bancher și patroana fabricii de ciocolată, principala sursă a economiei locale. 
    În plus, momentele amuzante sunt de antologie. Nu poți uita bătăile cu torturi, marcă înregistrată a telenovelei, aruncatul în cocină și alte scene amuzante.
    Dar nu totul este comedie. Sunt tratate teme serioase, precum bullying-ul, corupția, loialitatea, trădarea, recunoștința, răzbunarea și ceea ce caracterizează cel mai mult acele vremuri, lipsa informației. Am citit mai de mult un interviu, dacă nu mă înșel cu actrița principală (Mariana Ximenes), în care spunea că în ziua de azi, acțiunea nu ar mai fi posibilă. Și are dreptate. Sau ar fi posibilă în cine știe ce zonă izolată și uitată de lume, în care informația nu a pătruns.
    Când ai o stare proastă, câteva clipuri pe Youtube din „Ciocolată cu piper” e tot ce-ți trebuie. Încearcă, n-ai nimic de pierdut! Dar nu numai dacă ai o stare proastă, ci oricând vrei să urmărești ceva de calitate. 
    Pentru final, las câteva dintre cele mai amuzante și iconice scene.
    Sursă foto: Pinterest


Comentarii

  1. Cred ca e si varianta ideala de invatare sau perfectionare a limbii spaniole. :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu