Știam de ceva vreme
de romanul lui Gillian Flynn, „Obiecte ascuțite”. Aveam în plan să-l citesc,
însă ceea ce m-a determinat a fost apariția ecranizării produse de HBO, sub forma
unei miniserii. Nu voiam să trec direct la film, să sar peste etapa cărții.
Toți cunoscuții mei
au lăudat atât cartea, cât și filmul. Un thriller spectaculos, cu un final de
neînchipuit, șocant. Mai citisem de la Gillian Flynn „Locuri întunecate”. Și
acolo am avut ceva probleme cu stilul autoarei, însă am găsit povestea mult mai
bună și complexă.
Am început „Obiecte
ascuțite” cu entuziasm, pe care l-am pierdut pe parcurs. Chiar nu țin minte
când mi-a mai plăcut atât de puțin un thriller. Ce mi s-a părut interesant? Doar
începutul și puțin finalul, când faptele se precipită și avem parte de o răsturnare
de situație. În rest, stilul m-a plictisit, personajele m-au enervat, tot
romanul a „lălăit-o” și pe ultima sută de metri, spre final, s-a condensat
acțiunea; atunci se precipitau lucrurile, motiv pentru care s-a furnizat rapid
o explicație, tratându-se cu superficialitate unele aspecte. Recunosc că doar
curiozitatea privind identitatea criminalului m-a împiedicat să abandonez
lectura. Aveam eu niște bănuieli, dar am vrut să verific dacă se confirmă. Și
da, în mare parte, s-au confirmat.
Alt minus al
romanului este previzibilitatea. Nu mi s-a întâmplat niciodată până acum să
ghicesc cum stau lucrurile (chiar și parțial) încă din descriere! Bine,
probabil că au contribuit și părerile unor cititori, pe care deznodământul i-a
șocat. Nu mi-a fost greu să pun totul cap la cap și să spulber misterul. Totuși,
trebuie să recunosc că „de vină” pot fi experiența mea în lecturi polițiste și
unele cunoștințe de specialitate. Alte persoane, care nu au pregătire în
domeniu și care nu se axează neapărat pe genul polițist, poate nu ghicesc atât
de ușor.
Miniseria chiar
mi-a plăcut mai mult, deși nici ea nu m-a dat pe spate. Este frumos filmat, atmosferic,
ușor retro… Amy Adams și Patricia Clarkson joacă nu bine, ci foarte bine,
subliniind unele aspecte din relația mamă-fiică nu atât de evidente în carte.
Și totuși, ce poți face cu o asemenea poveste la bază, mai ales când cel care
urmărește serialul a citit romanul și cunoaște deznodământul?
Mă gândesc că și
aceasta a contribuit la lipsa mea de interes. Cunoșteam deznodământul, nu mai
era nimic de descoperit, zero mister și suspans.
Din păcate, nici
romanul, nici serialul nu m-au prins. Voi ați citit romanul sau ați văzut
miniseria? Dacă da, ce părere aveți?
Sursă foto: Cărturești

Mie mi-a placut foarte mult, doar stii
RăspundețiȘtergereDa, stiu :). De fapt, tu ai fost unul dintre cititorii care m-au convins s-o citesc :))
ȘtergereAndreea, cred ca si noi eram printre cei urecheati discret ca am facut recomandari aiurea. :D Eu ma gandesc sa o recitesc, ca sa-i sustin mai argumentat cauza. :p Am citit-o in prima editie, cand eram mai adolescentin, si atunci ma impresionau subiectiv inclusiv remarci sexy feminine ale autoarei, gen: "Barbatii au obsesia de a baga chestii in femei". :))) Trebuie sa imi reverific aprecierile thrileristice, cu minte de-acum. :)
RăspundețiȘtergereDoamne fereste, Marius, nu! Nu sunt eu in masura sa spun ca ati facut recomandari aiurea! Cartea asta a devenit populara la nivel global, foarte multa lume a laudat-o. Nu fac nici un repros, nici macar in general, tuturor celor care au laudat-o. Este dreptul fiecaruia sa-i placa o carte sau un serial, asta nu inseamna ca trebuie sa-mi placa si mie. Desi sunt fana Harry Potter, sunt constienta ca nu tuturor ne place. Din n motive, nici nu conteaza de ce si nici nu trebuie.
ȘtergereCitatul ala si eu il tin minte, dar din alte motive :)) Nu cred ca se referea numai la barbati, ci la vulnerabilitatea femeilor, asa cum este vazuta de personajul principal. Gen "femeile sunt mai vulnerabile, se baga tot felul de chestii in ele" :)) Aici n-am ce comenta, a fost foarte bine redata labilitatea lui Camille, care considera ca merita sa fie ranita. De fapt, asa se explica in parte si automutilarea.