Articolul ăsta
e pentru toți cei care au pierdut un animăluț și îl caută cu înfrigurare. Pentru
toți cei care încă speră și tresar la fiecare notificare sau posibilă veste. Pentru
că fraudele și înșelăciunile s-au înmulțit și oameni răuvoitori sunt gata să
profite de starea de vulnerabilitate din aceste momente. Îl scriu pentru că
știu ce înseamnă toată perioada asta de incertitudine și speranță, totodată. Când
faci orice să-ți regăsești prietenul necuvântător, fix să fii victima unor
fraude/farse n-ai nevoie... Unor
tentative am fost chiar eu victimă, așa că din proprie experiență, vă las
câteva tips-uri:
1. Ce site să folosesc? Primul pas la care se gândește oricine este distribuirea de afișe prin cartier. Există 2 mari site-uri care se ocupă cu generarea automată a afișelor, pe baza informațiilor furnizate de proprietar. PetRadar și Animalepierdute.ro. Recomand cu căldură PetRadar. Nu zic că celălalt n-ar fi eficient, din contră, poți găsi animăluțul mai repede dacă anunțul ajunge la persoana care trebuie. Dar din punct de vedere al protecției datelor, PetRadar este cel mai bun. În loc de numărul de telefon, pe afiș este un cod QR, care odată scanat, conduce persoana la un formular, unde este obligată ca pe lângă mesaj, să furnizeze date de contact. Notificarea ajunge pe mail-ul proprietarului, care are posibilitatea de a contacta persoana respectivă. Astfel, scade riscul apelurilor „la mișto” și al fraudelor. La animalepierdute.ro ți se cere numărul de telefon. Contra-cost, se trimite anunțul pe mail la clinici/adăposturi de animale, pentru a verifica dacă nu a ajuns pe acolo. Asta e o chestie care mi s-a părut mișto și de aceea am apelat la ei. Ambele site-uri au opțiunea de promovare online.
2. Oferirea recompensei este decizia dumneavoastră, însă cu
atât mai mult, este necesar să fiți prudenți. Fiți pregătiți să vă contacteze o
grămadă de persoane care cred că v-au văzut prietenul necuvântător. Câteva
sfaturi care cu mintea limpede par la mintea cocoșului, dar la care nu ne
gândim în momentele astea de slăbiciune, când vrem doar să ne găsim puiuțul:
-
Nu trimiteți bani, chiar dacă vi se spune că animăluțul
este rănit/bolnav! Poate fi o tentativă de fraudă. Cereți să vorbiți cu
veterinarul la care se presupune că a ajuns!
-
Cereți poze sau chiar filmulețe cu el/ea! Dacă refuză,
găsind tot felul de motive, e clar un semnal de alarmă! Pozele și filmulețele
sunt utile și dacă persoana este de bună credință, ajutându-vă să vă dați seama
dacă este sau nu animăluțul dumneavoastră. Poate doar seamănă. Pisoiul meu avea
vreo 5 sosii prin cartier. Am pierdut șirul celor convinși că l-au găsit.
Oameni bine intenționați, dar care au găsit doar pisici asemănători.
-
Dacă vă întâlniți undeva cu persoana, nu mergeți
singur/ă!
-
Cereți cât mai multe detalii privind locația unde a fost
văzut/găsit!
3. Când avem datele de contact la vedere, nu atragem doar
tentative de fraudă, ci și „glumeți de serviciu”. Se cred foarte amuzanți ei,
nu pot decât să le doresc să treacă la rândul lor prin așa ceva, poate vor
înțelege. Evitați să răspundeți la numere necunoscute, care vă sună la ore
nepotrivite! Știu, vă gândiți „Dar dacă este o șansă să-l/s-o găsesc și eu o
ratez?”. Dacă într-adevăr cineva v-a găsit pisoiul/cățelul la acea oră și nu
răspundeți la telefon, vă va trimite un mesaj sau va suna la o oră civilizată,
a doua zi. Pe asta am pățit-o. Am primit un apel la 01:30 noaptea, fix la
câteva ore după ce distribuisem postarea de pe animalepierdute.ro, unde anunțul
conține număr de telefon, nu cod QR, ca la PetRadar. Prea mare coincidența... Nu
am răspuns și nu am primit nici un mesaj ulterior de la acel număr. Știu doar
că eu, una, dacă aș avea informații privind un pisoi dispărut și proprietarul
nu mi-ar răspunde la telefon, i-aș lăsa un mesaj sau aș reveni ulterior cu alt
apel. Nici un om de bun simț nu sună la acea oră, riscând să provoace și mai
multă panică.
4. Nu răspundeți la numere private! Sau dacă o faceți,
prudență maximă! Serios acum, ce motive ar avea cineva să sune de pe număr
ascuns? Doar nu suntem în serialele cu mafioți! Am pățit-o și pe asta. Suna un
număr privat, inițial nu am vrut să răspund, dar am făcut-o până la urmă. O
voce de puștoaică:
-
V-am găsit pisica.
-
Unde? întreb eu.
- Unde a fost văzută ultima dată. – expresie luată
mot-a-mot de pe anunțul de pe animalepierdute.ro.
-
Adică unde? nu mă las eu.
5. Trimiteți anunțul la cabinete/clinici veterinare! Tind să
cred că pe Facebook sunt mai mari șanse să fie citit. Am trimis atât pe mail,
cât și pe chat-ul Facebook. Pe mail nu mi-a răspuns nimeni, pe Facebook mai
mulți, chiar dacă fără un rezultat concludent.
6. Distribuiți anunțul pe rețelele de socializare! Postați
în grupuri cu animale sau grupuri ale cartierului! Nu știi cine, cum vede
anunțul și vă recunoaște prietenul. De când sunt în grupurile astea și urmăresc
vrând, nevrând, cazuri cu animale pierdute/găsite, am fost martoră la regăsiri
prin intermediul anunțurilor și postărilor.
Cam
astea ar fi. În mod normal, în încheiere v-aș ura succes și să nu vă pierdeți
speranța. Dar nu mai pot spune asta, eu mi-am pierdut-o... Tom al meu nu va mai
veni. Nu știu ce s-a întâmplat cu el și probabil nu voi afla niciodată. A
dispărut fără urmă într-o zi însorită, de 7 mai, care nu prevestea nimic rău. N-am
găsit nici urmă de el nici eu, nici vecinii. Afișele mele au rămas fără răspuns
sau cu răspunsuri fără rezultat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu