O telenovelă de referință, o capodoperă a genului. Nu cred că este cineva care să nu fi auzit măcar, în treacăt, chiar și o singură dată, de „Clona”.
Pentru vremurile acelea (2001), scenariul a fost de-a dreptul revoluționar. Ideea clonării umane, un om de știință excentric, probleme precum dependența de droguri/alcool, abordarea celor două culturi, braziliană și arabă, toate acestea aduc o tematică serioasă, sobră. Și totuși, ca în orice telenovelă braziliană care se respectă, întâlnim multe momente amuzante.
De ce îmi plac telenovelele braziliene? De ce mi se par mai bune decât suratele lor din celelalte țări sud-americane? Pentru că sunt mai credibile, desprinse din viața reală, mai amuzante și mai ales, sunt interpretate de actori, nu foste miss, și asta se vede.
Și în „Clona” avem parte de o paradă a actorilor. Pe câțiva îi recunoaștem din „Ciocolată cu piper” : Murilo Benicio (Danilo), Nivea Steilman (Graca), Osmar Prado (Margarido), Marcello Novaes (Timoteo), ultimii doi dovedind o mare versatilitate. De la unchiul Margarido și Timoteo, oameni simpli, cu greșeli în vocabular, la personaje cu totul diferite: Lobato, un avocat dependent de droguri și Xande, un bărbat capabil de multe sacrificii pentru iubita sa dependentă. Dacă Oscarul s-ar fi acordat telenovelelor, Osmar Prado l-ar fi meritat din plin.
Țin să spun că povestea din prim plan, celebra iubire dintre Lucas (Murilo Benicio) și Jade (Giovanna Antonelli), nu m-a impresionat cel mai tare. Chiar mă plicitiseau la un moment dat: de 20 de ani visau unul la celălalt, Jade făcea tot felul de artificii pentru a se întâlni cu Lucas, iar el pendula între ea și soție,.
În schimb, temele adiacente m-au atras mai mult: povestea dintre Yvete (Vera Fisher) și Leonidas (Reginaldo Faria), cea mai amuzantă de departe, tema clonării, prejudecățile rasiale, diferențele și tipicul celor două culturi, statutul femeilor în lumea arabă, dependența de droguri și multe altele.
Sursă foto: https://dubdb.fandom.com/wiki/O_Clone
Comentarii
Trimiteți un comentariu