Selecție la superlativ: articolul cel mai cel


Ediția SuperBlog de anul ăsta mi-a lăsat un gust amar. Sau hai, sa nu fiu absolutistă, dulce-amar. Nu (neapărat) din cauza situației. 
Am participat de mai multe ori la SuperBlog, încă din 2016. Ediții la care am participat împreună cu echipa Literatura pe tocuri, alte ediții la care n-am participat deloc... Anul trecut am participat, după ceva timp în care am stat „pe bară”, la ediția de toamnă. Ceva diferit, de această dată, am fost numai eu cu blogul meu. 
Până la un anumit punct, am mers chiar bine. Am scris la fiecare probă, am luat note bune, în jur de 90 și ceva de puncte... Până când am realizat că nu pot continua. Nu aveam timpul fizic, plus că aici e vorba de muncă de creație. Timpul nu e singura problemă, ci inspirația. SuperBlog nu e o competiție ușoară. Presupune timp,inspirație, creativitate, cerințe tehnice respectate. Trebuie să placă nu numai cititorilor, ci și juriului. Oboseala și-a spus cuvântul, împreună cu realizarea faptului că nu mai scriam de plăcere, ci pentru a îndeplini niște criterii, pentru a mulțumi un juriu format din sponsori.
Venise momentul să mă retrag, ceea ce am și făcut, deși am mai participat pe sărite, la câte o probă care îmi făcea cu ochiul.
Știam că ediția din primăvară e mai ușoară, dar n-a fost așa. Din contră, e ediția la care am scris cele mai puține articole. Nu mi-am făcut iluzii, știam că la un moment dat, voi proceda ca la ediția din toamnă, că nu voi scrie la toate probele, și cu toate astea, la ediția din toamnă am scris mult mai mult decât la cea din primăvară.
Încă de la început, nu mi-au plăcut probele. Nu mă îndemnau să scriu sau mă apucam și nu ieșeau cuvintele. Nici notele nu au fost tocmai motivante. 
Totuși, au fost și părți bune, despre care voi vorbi mai jos.
Am făcut o selecție la superlativ a articolelor scrise de mine la Spring SuperBlog 2020. Articolul cel mai cel.
1. Articolul notat cel mai bine:
Bunătățile din cămarăarticol scris pentru proba 8. 97 de puncte, am primit și premiu, un voucher de 100 RON, pe care l-am folosit imediat ce sponsorul, Dried Fruits, mi l-a pus la dispoziție. Am făcut o comandă la care visam încă de când scriam articolul: cafea, dulceață, lapte de migdale, sare de Himalaya, arahide în ciocolată, sos de roșii... Numai bunătăți, așa cum spune și titlul. 
2. Articolul notat cel mai slab: 
Jurizarea în urma căreia am rămas cu un gust amar, mai ales că a fost ultima probă. 75 de puncte. Niciodată, de când particip la SuperBlog, n-am avut un punctaj atât de mic. Este și singurul articol al ediției la care am făcut contestație. Chiar mă gândeam în timpul competiției că nu are sens să depun contestație la ceva, având în vedere că am scris la atât de puține probe, încât nu mai contează pe ce loc sunt în clasament. Nu mai aveam nicio miză, dar când am văzut punctajul, n-am putut să mă abțin de la contestație. Măcar să știu pentru ce mi-au fost scăzute atât de multe puncte. De acord, nu este cel mai bun articol din competiție, nici măcar cel mai bun articol al meu. Dar spre deosebire de alte probe, la care simțeam că scriu din obligație, „ca să fie”, aici am scris cu plăcere. Este un articol de care sunt mulțumită. E adevărat că nu laud sponsorii, dar este un articol subtil, care incorporează informațiile de interes. În nici un caz nu e un articol de 75 de puncte și e de ajuns s-o știu eu.
Vreți să știți ce mi-au răspuns la contestație? Că în paragraful 2, nu am acordat suficientă atenție temei și prezentării platformei. Dragă EXPRESSOFT, dacă citești cu atenție, observi că aproape în fiecare paragraf vorbesc despre temă; despre imposibilitatea de a ieși la restaurant, cinema, de a călători, scoțând în evidență faptul că în ciuda situației, există soluții, LOKOFOOD contribuind la ele.
Chiar dacă nu acordam atenție prezentării platformei, prin niște informații ce de altfel, pot fi obținute cu ușurință de pe site, la care oricum făceam trimitere, articolul nu merita un punctaj așa mic. Dar fiecare are dreptul să jurizeze cum înțelege, așa cum și eu am dreptul să scriu în propriul stil.
3. Cel mai bun articol
Atenție, aici e vorba de articolul pe care eu îl consider cel mai bun, nu de cel mai bine notat. Articolul care în opinia mea, mi-a ieșit cel mai bine, pe care mi-a făcut cea mai mare plăcere să-l scriu.
În final, ne-a mai rămas Marea Neagră. Sau albastră, scris pentru litoralulromanesc.ro.
Din păcate, nu a fost notat cu un punctaj foarte bun, doar 89 de puncte. În mod normal aș fi făcut contestație, dar am hotărât că nu mai contează, din moment ce participam pe sărite.
4. Cel mai slab articol
La fel, e vorba de articolul pe care eu îl consider cel mai slab. Paradoxal, unele articole de care nu am fost mulțumită, pe care le-am scris „că trebuie”, au fost notate mai bine decât cel cu nota cea mai mică.
Este vorba de „Experiențe...”, scris pentru „experimenteaza.ro” și care a obținut 88 de puncte. Decent, având în vedere ce a ieșit. Țin minte că n-aveam deloc inspirație, chiar m-am gândit serios să nu-l încarc, dar dacă tot m-am apucat să lucrez la el, am mers până la capăt. Nu am atins limita minimă de cuvinte, pentru că nu mai știam ce să scriu. Și titlul denotă lipsă de inspirație. Se pare că juriul l-a apreciat mai mult ca mine, totuși.
5. Articolul care n-a mai fost
Știu foarte bine când un articol scris de mine nu e bun. Simt când ceva scârțâie, când cuvintele nu vor să iasă, când nu iese așa cum mi-am dorit. Proba celor de la Farmec mi-a plăcut de cum am citit anunțul. Legată de contextul coronavirusului, ne dădea ocazia să ajutăm cumva. Îmi plac produsele celor de la Farmec, am vrut să scriu, dar nu am reușit. Nu-mi ieșeau cuvintele și atunci când ieșeau erau anapoda, totul suna aiurea, n-aveam idei, nu eram mulțumită. Poate m-am motivat prea tare și cu siguranță m-a demoralizat punctajul de la alte probe, unde am scris articole cu drag, de care eram mulțumită. 
Mă gândeam să procedez ca la primele 2 probe din concurs, unde am scris „ca să fie”, dar pe de altă parte, altă idee îmi încolțea în minte: dacă la articole de care eram mulțumită s-a întâmplat așa, ce se va întâmpla cu un text de care nu sunt mulțumită? Important e să participi, nu să câștigi, aș fi spus în mod normal. Da, asta se potrivește dacă alții nu sunt mulțumiți, dar tu ești și știi că ai scris un articol bun. Atunci părerea celorlalți, fie ei și din juriu, nu contează. Dar eu nu eram mulțumită... Așa că am preferat să nu pierd timp și energie cu un text care nu ducea nicăieri. La fel ca în competiție, am știut că e momentul să mă retrag.
6. Articolul cu o surpriză plăcută
Relaxarea înseamnă acasă, scris pentru Spacer și notat cu 93 de puncte. Este un articol bun și chiar dacă nu a ieșit câștigător, sponsorul a avut multe premii de dat. Și eu am prins un cub antistres, vi-l arăt când ajunge. 
Voi participa la ediția din toamnă? În momentul de față, nu cred. Dar până atunci mai e. Eventual voi scrie tot pe sărite, caz în care îmi voi anunța participarea pe parcursul competiției.


Comentarii

  1. Hey, mi le amintesc aproape pe toate! :D Mie toate mi-au placut. :) Si chiar cred ca e super competita asta, desi am mai protestat public la unele decizii din ea. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, pai cred ca asta facem cu totii :)) E imposibil sa participi la SuperBlog si sa nu protestezi macar o data :)) Asa e cand te implici :)

      Ștergere
  2. Sorina, important este ca ai participat. Fiecare editie, fiecare articol te-a motivat si ti-a aratat ca viziunile sunt diferite, oamenii interpreteaza din alte puncte de vedere aceste articole.
    Te felicit pentru curaj. Orice ai alege sa faci pe viitor, noi te sustinem.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Mili, multumesc, LPT! Asta stiam si inainte, cand participam cu LPT, ca viziunile sunt diferite si ca depinde de la juriu la juriu. Stiu ca e bine ca am participat, e o experienta frumoasa si nu regret nicio clipa decizia.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu