În sfârșit, mult așteptata ecranizare a romanului „Doctor Sleep”, continuarea lui „The Shining”, de Stephen King, a apărut! Chiar mai devreme decât mă așteptam: în recenzia cărții, scrisă de mine acum mai bine de un an, menționam că vom putea urmări ecranizarea în 2020.
Ce pot spune „la cald”? Mi-a plăcut filmul, este bine făcut și a rămas fidel până pe la jumătate. Până când membrii Sectei Legitimilor încep să fie împușcați.
Finalul, mai ales, a fost modificat radical. „Doctor Sleep” este un omagiu la adresa lui „The Shining” din 1980. La fel ca în varianta lui Kubrick, cartea a fost măcelărită cu stil.
Ce diferențe neplăcute am găsit față de carte?
- membrii sectei, care cad secerați în urma gloanțelor; din câte țin minte, nu s-a întâmplat așa, dar nici nu ar fi fost vulnerabili la gloanțe;
- personaje importante mor; nu știu ce au scenariștii de omoară personaje care supraviețuiesc în carte; în „The Shining”, e vorba de Dick Halloran, aici de altele (nu dau chiar spoilere la tot);
- nici o mențiune despre faptul că Dan era cu adevărat unchiul Abrei, mama acesteia fiind fiica lui Jack Torrance cu altă femeie;
În rest, delicioase referințele la „The Shining” din 1980, precum și atmosfera recreată: femeia din cadă, Grady („Great party, isn't it?"), gemenele, hotelul Overlook, cu al său boiler, celebra scenă cu sângele țâșnind, barmanul Lloyd, labirintul.
Sunt convinsă că le-a luat, totuși, ceva, pentru a cuprinde întregul roman într-un film de 2 ore și puțin. Concluzia? Este un film bun, dar se putea și mai bine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu