Scrisori din Insula Guernsey – carte sau film?

Titlu original: The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society

Anul apariției: 2018

Țara de origine: Brazilia, Statele Unite

Durata: 2 h și 4 minute

Genul: Dramă, Romantic, Istoric

Regizor: Mike Newell

Distribuție: Jessica Brown Findlay, Tom Courtenay, Michiel Huisman

Cotație IMDB: 7,4

Am citit „Scrisori din Insula Guernsey” și mi-a plăcut mult. Un stil aparte, epistolar, ce redă atmosfera postbelică și ingenioasa idee a înființări unui club de carte în timpul ocupației germane. Pentru mai multe informații, citiți aici recenzia.

Când am aflat că se pregătește o ecranizare după această carte, am început să sar în sus de bucurie. Eram curioasă să văd cele citite transpuse pe ecran. Cum a început Juliet să corespondeze cu Dawson și, ulterior, cu ceilalți membri ai clubului, cum a sosit pe insulă, întâmpinată cu entuziasm…

Văzând filmul, decizia mea e clară: cartea mai bună! Este scrisă frumos, toate acele citate despre cărți, pasiunea personajelor pentru lectură, toate acestea o fac încântătoare. Nu pot spune că nu mi-a plăcut ecranizarea, este un film drăguț, dar în comparație cu romanul, mult prea banal. Încă un film de epocă, despre război, ocupație și perioada postbelică, încă o dramă romantică.

Mă așteptam să văd primirea plină de entuziasm făcută lui Juliet de către locuitorii insulei, acei oameni pe care deși nu-i întâlnise niciodată, îi simțea foarte aproape. M-a dezamăgit puțin să văd că în film nu o aștepta nimeni și că a fost primită chiar cu ostilitate din partea unora.

„Când ne-am aliniat lângă chei, am văzut chipurile oamenilor care așteptau - și n-am mai avut cum să dau înapoi. I-am cunoscut după informațiile pe care mi le dăduseră în scrisori. Era acolo Isola, cu o pălărie caraghioasă și un șal purpuriu, fixat cu o broșă scânteietoare. Se uita într-o altă direcție și zâmbea străinilor și am îndrăgit-o pe loc. Lângă ea stătea un bărbat cu chipul ridat, iar lângă el era un băiat înălțuț și colțuros. Eben și nepotul lui, Eli. I-am făcut cu mâna lui Eli și el s-a luminat la față ca o rază de soare și și-a înghiontit bunicul. Atunci m-a apucat timiditatea și m-am pierdut prin mulțimea care cobora pe pasarelă.

Isola a ajuns prima la mine, după ce a sărit peste o ladă cu homari. M-a strâns într-o îmbrățișare sălbatică, aproape ridicându-mă de pe sol. „Vai, ce minunat!” – asta tot striga ea, în timp ce mă învârtea în brațe.

Nu ți se pare adorabil? Atât de tare m-a strâns, că mi-a scos toată neliniștea din mine. Și răsuflarea. Ceilalți s-au apropiat mai domol, dar cu la fel de multă căldură. Eben mi-a strâns mâna și mi-a zâmbit.” – Scrisori din Insula Guernsey

Altă diferență carte-film o reprezintă inelul de logodnă. Frumos au transpus în film atitudinea lui Juliet, de a-și ascunde inelul pentru a nu-i jigni pe locuitorii insulei, ce trecuseră prin multe pierderi, chiar dacă această parte nu se regăsește în carte.

Faptele romanului au fost respectate destul de fidel, însă atmosfera mai puțin. La un moment dat, m-a plictisit și m-am gândit serios dacă să merg până la capăt, însă am continuat din respect pentru carte.

Și apropo, pentru cunoscători, preferatul lui Juliet era liliacul alb, nu mov. Numai eu știu cât am căutat un liliac alb pentru poze cu această carte ;)).

„De unde ați știut că, dintre toate florile care există pe pământ, mie cel mai mult îmi place liliacul alb? Și ce fericită sunt acum când am un buchet chiar pe masa mea de lucru. Este superb și mă bucur nespus că mi l-ați trimis - ador delicatețea acestor flori, parfumul lor suav și încântător. Cât despre surpriza pe care mi-ați făcut-o, ce să mai vorbesc? La început mi-am zis: De unde naiba o fi făcut rost de liliac în februarie? Apoi mi-am adus aminte că, spre norocul lor, Insulele Canalului au parte de curenți calzi, care încălzesc clima.” – Scrisori din Insula Guernsey

Surse foto: arhivă personală, IMDb