Top 21 Stephen King

UPDATE: Având în vedere înmulțirea cărților lui Stephen King citite de mine, am decis extinderea topului.
Despre Stephen King am păreri împărțite. Unele cărți îmi plac foarte mult, în timp ce la altele nici măcar de jumătate n-am trecut. Este un scriitor aflat la extreme: o carte scrisă de el ori îmi place foarte mult, ori deloc. Puține sunt acelea neutre. Sunt de părere că îl prinde mult mai bine thrillerul, probabil unde eu sunt fan al acestui gen. Totodată, sunt de părere că scrierile recente sunt mai bune decât cele vechi. Și-a îmbunătățit stilul? Are mintea mai clară? Nu știu exact, dar până una, alta, i-am ierarhizat cărțile în funcție de preferințele mele. Cu alte cuvinte, am făcut un top al meu. Propun să-l vedem!

1. JFK: 22.11.63

Iată ce spuneam: roman relativ recent, o combinație de thriller și fantasy. Pot să spună orice fanii „Shining” și „Turnul întunecat”, aceasta este cartea cea mai frumoasă scrisă vreodată de Stephen King. Pe larg am scris în alt articol, nu vreau să mă repet, așa că dacă doriți să aflați mai multe, dați click pe titlu!

2. Shining

Capodopera lui King, urmată de ecranizarea de succes regizată de Stanley Kubrick, cu Jack Nicholson în rolul principal. Până să citesc „JFK: 22.11.63”, se afla pe primul loc în topul preferințelor mele, deși „Misery” îi făcea concurență serioasă. Te ține în suspans, iar stropul de fantasy-horror îi dă acea savoare specifică scrierilor lui King.

3. Străinul
Mare, mare dilemă m-a făcut să trăiesc lectura acestei cărți! Nici acum nu sunt pe deplin convinsă de locul pe care i-l acord în topul meu. Nu știu dacă s-o plasez înainte sau după „Shining”. Până la urmă, nu a depășit „Shining”, deși nu sunt pe deplin convinsă.
Un roman cum de mult nu am mai citit, scris de King sau de altcineva. Autorul s-a întrecut pe sine, documentarea este extraordinară, îmbinând genul polițist-thriller cu elementele supranaturale, iar cunoscătorii stilului kingian vor recunoaste o combinatie intre „It” și „Shining”.
O crimă oribilă asupra unui băiat de 11 ani tulbură liniștea dintr-un orășel american. Toate probele îl incriminează pe antrenorul băiatului, profesor de engleză la școala la care copilul învăța, numai că acesta are un alibi de nezdruncinat.
O carte care îți dă de gândit, care te face să privești dincolo de realitatea palpabilă. 
„Deci, întrebarea mea este una destul de simplă: Ce-ar fi dacă singurul răspuns la enigma cu cei doi Terry ar fi tocmai supranaturalul?”
Bonus: se întoarce Holly Gibney din seria „Bill Hodges” (vezi mai jos). Am citit cu sufletul la gură, pur și simplu, nu mă mai puteam opri, la fel ca persoana despre care vorbește Stephen King în postfață.

4. Să nu clipești!

O, da! Dupa ultima carte de Stephen King, "Îți place mai întunecat", am comandat „Să nu clipești" cu oarecare retinere.
Ca sa fac un joc de cuvinte, nu mi-a plăcut mai întunecat. Pur și simplu, nu am putut s-o citesc. Am încercat, treacă-meargă prima povestire, următoarele le săream fără să le termin.
Relația mea cu scrierile lui King este una atipică, ori iîmi plac foarte mult, ori deloc. Așa s-a întâmplat și acum, nu mi-a plăcut mai întunecat, dar „Să nu clipești", la nebunie! Cam ca toate cărțile cu Holly. Am avut de așteptat acest roman, dar a meritat.

King, cum îl știm, cu aluziile lui, face o referire la „vânătorii” de autografe, care nu sunt fani, ci pur și simplu, fac o afacere din obținerea și vânzarea autografelor unor persoane celebre.
Subtextul este plin de aluzii și referiri la drepturile femeilor, deși apreciez că nu ne mai „înnebunește” cu politica, așa cum a procedat în alte romane. Doar referințe subtile, ușor de înțeles.
M-am mirat că nu include nicio urmă de paranormal, până la final, unde... ceva apare. Nu dau spoiler, doar că e atât cât trebuie (sau atât paranormal cât îmi place mie - o tentă).

5. Holly 

Revelația anului (sau a sezonului). Pur și simplu, n-am cuvinte! Numai King ar fi putut să îmbrace grotescul în asemenea manieră încât să te facă să citești pe nerăsuflate! Un thriller de excepție (mereu am spus că în ciuda faimei scriitorului pentru fantasy si SF, thrillerele îi ies cel mai bine). Iar pe Holly o ador încă de la primul roman în care apare. 

Ce mi s-a părut un pic deplasat? Faptul că implică prea mult politica, iar la un moment dat dă impresia de propagandă (deși sunt de acord cu chestiile legate de Covid). Dar este Stephen King, la asemenea capodoperă i se iartă totul, plus că este opinia lui, ce trebuie respectată. E cartea lui, scrie ce vrea.

Și apropo, la multi ani, Stephen King! Numai o Fecioară putea avea o minte atât de diabolică! :))

6. Institutul

Ce carte, ce roman extraordinar! Stephen King ne surprinde cu o poveste cum numai el știe să scrie. „Încă o dată, mă mir de geniul lui King. Cum i-a dat așa ceva prin cap? Nu știu dacă are și el puteri paranormale, precum personajele din cărțile sale, însă un lucru e cert: este un scriitor magic”. Mai multe aflați dintr-un click pe titlu.  

7. Misery

Altă capodoperă! Mult timp s-a luptat serios cu „Shining” (la fel cum se luptă acum „Shining” cu „Străinul” pentru locul 2). Un thriller ce te ține cu sufletul la gură până în ultimul moment. Un roman despre unde te poate duce obsesia pentru scriitorul preferat.

Atipic pentru King, nu conține nimic supranatural. Totul este la nivel psihologic.

8. Mr. Mercedes

Un thriller psihologic foarte bun, scris recent. King ne răsfață iar cu suspans, acțiune din belșug, personaje bine construite. Am scris mai multe într-o recenzie, dați click pe titlu!

9. Ce-am găsit al meu să fie!

Continuarea romanului „Mr. Mercedes”, cel de-al doilea din serie. Ne reîntâlnim cu Bill Hodges, detectivul din primul volum. După uciderea scriitorului preferat, autorul faptei îi fură manuscrisele nepublicate. Lucrurile se complică și le ascunde bine… Peste ani, un băiețel le găsește, dar criminalul este eliberat și îi ia urma…

„Mr. Mercedes” e un pic mai bun, dar nici continuarea nu este de ignorat. Este volumul din serie în care King revine la una dintre vechile teme: telekinezia. La sfârșitul lui „Mr. Mercedes” acest aspect își face apariția, dar mult mai subtil, lăsându-ți impresia că poate ți s-a părut. Ei bine, în „Ce-am găsit al meu să fie” este evident!

10. Un strop de sânge 

Preferatele mele: „Viata lui Chuck” si „Un strop de sange”. Bucuroasă s-o reintalnesc pe Holly Gibney, o ador!
„Telefonul domnului Harrigan” nu m-a dat pe spate, iar „Șobolanul” a fost ok, însă trebuie să recunosc stilul unic al Maestrului. Scriitura lui e ca un drog, vrei mai mult si mai mult...

11. Doctor Sleep
Continuarea capodoperei „The Shining” ni-l arată pe Danny ajuns la maturitate. Din păcate, moștenește alcoolismul tatălui său. Totuși, cu ajutorul celor de la Alcoolicii Anonimi, reușește să învingă adicția. Strălucirea devine la fel de puternică precum în copilărie și prin intermediul ei, încearcă să salveze o fetiță vânată de o sectă pentru puterile sale, asemănătoare cu ale lui Danny.
În ciuda așteptărilor (nu credeam să se ridice la înălțimea lui Shining), mi-a plăcut foarte mult.
12. Cimitirul animalelor

Un roman horror, probabil cea mai creepy carte a luiStephen King. Un pământ străvechi, care se pare că învie orice îngropi acolo; responsabil este wendigo, un spirit ce posedă trupurile celor morți. Este un roman care m-a intrigat, mi-a plăcut și nu mi-a plăcut, m-a ținut cu sufletul la gură și m-a dezgustat. Este foarte bine scris, te ține cu sufletul la gură cum numai King știe s-o facă, dar îți dă și o senzație ciudată…

Este pentru cei mai tari de înger și care n-au predispoziție spre coșmaruri.
13. Frumoasele adormite

"Că Stephen King are obiceiul de a scrie mult (ca mine, o fi zodia de vină?) nu este ceva nou. Cu „IT” m-am luptat corp la corp nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci pentru că pur și simplu, este foarte voluminos. La fel și acest nou roman, scris în colaborare cu fiul mai mic, „Frumoasele adormite”. Nu se mai dădea terminat. Și aflăm din postfață că varianta inițială era și mai lungă!

Oricum, tot ce pot spune „la cald” este că le-a ieșit foarte bine! Compoziția este omogenă, practic nu mi-am dat seama care părți le-a scris tatăl și care fiul (cu excepția unor expresii și referințe inconfundabile ale lui Stephen King). Stilul kingian se păstrează în familie: subtext ascuns în spatele acțiunii intense și a subiectului fantasy.

De asemenea, țin s-o felicit pe traducătoarea Ruxandra Toma! De fiecare dată face o treabă foarte bună cu romanele lui King!

Revenind la acțiune, majoritatea faptelor se petrec în Dooling, o regiune din Munții Apalași, deși fenomenul Aurora cuprinde întreaga lume: toate femeile adorm și nu se mai trezesc, iar la puțin timp, sunt acoperite de o materie albă, ca un cocon. Desigur că primul gest al celor din jur este să le trezească și să rupă acea pânză. Proastă decizie! „Violent” este un eufemism pentru reacția adormitelor: au loc atacuri demne de puteri nepământene, mutilarea și chiar uciderea celor care le-au trezit, după care femeile cad din nou în somn, iar învelișul se reface. Așadar, frumoasele adormite sunt un pericol pentru oricine încearcă să le deranjeze din somn, fie ei soți, fii, prieteni, colegi…" continuarea aici

14. IT

Capodopera lui Stephen King (sau cel puțin, considerată așa de mulți), după care s-au realizat două ecranizări, ocupă doar locul 7 (oho, acum s-a ajuns la 10!) la mine. Nu că nu mi-a plăcut, este foarte complexă, tratează teme importante, precum doliul, abuzul, bullying-ul, iar unele scene sunt mai tari decât orice film horror, dar am citit-o destul de greu. Știu, mulți au spus că în ciuda volumului, este foarte ușor de citit. Pentru mine nu a fost așa: este plină de detalii, de multe ori irelevante, sunt prea multe personaje și unele întâmplări nu duc nicăieri. Este un pic prea fantasy pentru gustul meu, care caut logica în orice și apreciez stilul scurt și la obiect. Recenzia o puteți citi cu un click pe titlu.

15. Christine - mult mai bună decât mă așteptam. Nu credeam să mă prindă atât o poveste despre o mașină bântuită. Doar locul 9 (acum 11) pentru că prima parte a fost destul de ternă, altfel sigur ar fi urcat mai mult. Așadar, dacă vă apucați de ea, vă sfătuiesc să aveți răbdare!
16. Cum să uit eu de „Misterul regelui despre scris”? Nu este roman, ci mai degrabă, o combinație între sfaturi pentru cei care aspiră la o carieră în scris (prima parte) și dezvăluirea unor episoade reale din viața autorului (partea a doua).

17. Mai târziu - nu știu când am citit ultima oară un roman de King de „numai”... 200 și ceva de pagini. Subiectul nu e cine știe ce, un fel de „It” mult simplificat. Întâlnim aceeași idee prezentă în mai multe cărți ale lui King: un copil cu o abilitate specială, și anume, de a vorbi cu morții. Îi vede, aceștia îl văd pe el, pot comunica și mai mult decât atât, sunt obligați să-i răspundă și nu-l pot minți. Ca de obicei, se găsesc oameni rău intenționați, care vor să profite de pe urma acestei abilități. Reapare motivul luminilor ce te pot distruge, idee preluată de autor din opera lui Lovecraft și prezentă în mai multe romane de-ale sale. 

Stilul autorului, în schimb, este minunat, cucerindu-mă total: scriitură fluidă, lejeră, ce te face să dai pagină după pagină; misterul, suspansul, felul în care te face să vrei să descoperi cele întâmplate, toate acestea fac un amestec unic.
18.  Dolores Clairborne 

Atipic pentru King, avem de-a face cu o dramă. Un singur aspect supranatural își face apariția, și anume, un fel de telepatie; o singură secvență, mai degrabă, o senzație de-a personajului principal cu privire la o altă fetiță, de vârsta fiicei sale.

Dolores Clairborne este o femeie simplă, ce a muncit foarte mult pentru ea și familia ei. O femeie simplă, capabilă de orice pentru a-și apăra fiica. Chiar și de crimă.

Este o dramă ce tratează un subiect cât se poate de grav, că tot vorbeam într-un articol trecut despre abuzurile din opera lui King . Totuși, nu are pic de suspans. Știi de la început ce se întâmplă, iar lipsa capitolelor m-a derutat un pic. E scris in continuu, fără nicio demarcație. Am văzut ecranizarea, cu Kathie Bates în rolul lui Dolores și mi-a plăcut mai mult decât cartea.

19.  Carrie 

Deși este primul roman al lui Stephen King, cel care l-a consacrat, nu pot spune că m-a dat pe spate. Mai mult mi-au plăcut cele două ecranizări. Este interesantă povestea adolescentei persecutate de mama habotnică, precum și tema bullying-ului sau telekinezia, dar simt că-i lipsește ceva. Nu știu ce, nu îmi dau seama. Probabil de vină este faptul că înainte am văzut una dintre ecranizări, dar nu neapărat. În cazul „The Shining” și „JFK: 11.22.63” am văzut ecranizările înainte și mi-au plăcut cărțile mai mult.

20. Mobilul

Dacă mă întrebați pe mine, nu este una dintre cărțile strălucite ale lui King. Noroc cu scriitura și cu subtextul, altfel nu știu dacă aș fi continuat. O poveste cu oameni transformați în zombies de folosirea telefoanelor mobile. Stilul autorului te face să continui lectura, să afli ce se întâmpla până la urmă, chiar dacă povestea lasă de dorit. 

„Dacă iau doar partea de suprafață, acțiunea, nu mi-a plăcut. În schimb, în subtext descopăr, ca de fiecare dată la romanele lui King, înțelesuri profunde. E paradoxal cum în spatele unui horror deloc subtil, cu orori și pasaje grotești, se ascunde un mesaj sensibil și totodată, realist.

„Supraviețuirea este ca dragostea. Ambele sunt oarbe.”

Și scriitura… Scriitura marca Stephen King te face să continui, indiferent cât de absurdă ți se pare acțiunea.”. Pentru mai multe detalii, click pe titlu!

21. O mână de oase 

Și în acest caz mi-a plăcut mai mult filmul decât cartea. Este mai la obiect, acțiunea mai rapidă, sunt eliminate detaliile irelevante. Ideea pare interesantă: o casă bântuită, un scriitor în pană de inspirație, aflat în plin doliu după soția sa… Unele scene mi-au plăcut: visele în care personajul călătorește în timp, când se află la petrecere, însă altele sunt atât de plictisitoare… Aceeași problemă ca la „It”: detaliile. Și nu cred că era nevoie să tărăgăneze atât acțiunea.

De multe ori, autorul mi-a lăsat impresia că vorbește despre el însuși. Că de fapt, el este cuprins de blocajul scriitorului și trece printr-o criză de creație. Totuși, am apreciat critica subtilă la adresa pieței de carte: presiunile exercitate de editori, indiferent de problemele personale ale autorului sau de faptul că pur și simplu, inspirația se lasă așteptată. Scopul exclusiv al editurilor de a vinde.

Voi ce cărți de Stephen King ați citit? Care este preferata voastră?

Sursă foto: LitReactor