Mai citesc copiii din ziua de azi?

Mă plimbam printr-o librărie cunoscută - nu spun numele, nu e intenția mea să fac reclamă. Mă relaxează să merg printre rafturi, să simt mirosul cărților, să mă gândesc cum ar fi să le iau pe toate acasă…

Făcând toate aceste lucruri, am avut parte de o imagine tristă. Sau pe care eu o găsesc tristă, nu știu alții: un copil stătea în fotoliu, cu ochii în telefon, așteptând probabil ca persoana ce îl însoțea să termine vizita. Probabil unii vor spune: „Așa, și?”. Păi tocmai asta e! Cum să-i arunci chiar și o privire telefonului cu atâtea cărți în jur? Desigur că oricui i s-a întâmplat să răspundă unui apel sau mesaj, dar în cazul acestui băiat nu era cazul. Pur și simplu, își omora timpul până când nu ar mai fi fost nevoit să aștepte. Ca și când ai sta la coadă sau în sala de așteptare și n-ai avea la îndemână nici o carte.

Și imaginația mea a început să lucreze: să fi avut eu vârsta băiețelului și oferta de acum, cred că aș fi „devastat” rafturile! Puneam mâna pe toate cărțile cu motanul detectiv, vrăjitoarea nu știu care și mai știu eu ce a apărut acum și nu le mai dădeam drumul!  În ziua de azi, când există edituri întregi specializate pe cărți pentru copii, când ilustrațiile sunt atât de frumoase, copertele atât de atrăgătoare… Nici acum nu rezist să „inventariez” cărțile din secțiunea pentru copii la fiecare vizită în librărie.

Însă nu vreau să cad în capcana generațiilor trecute, afirmând că „Tinerii și copiii din ziua de azi nu mai citesc”. Sunt convinsă că mulți o fac, trebuie doar să li se ofere exemplul potrivit. Chiar m-a surprins plăcut o fetiță ce-i arăta mamei o carte și alta fascinată de accesorii. În zadar îi explica mama ei că acelea erau lucruri pentru oameni mari, ei tot îi plăceau. Și ce dacă sunt pentru oamenii mari? Atât timp cât există interes, eu zic că nu e totul pierdut...

Sursă foto: pexels.com