Harry Potter și Talismanele Morții (partea II)

ATENȚIE, SPOILERE!
Filmul Harry Potter de vineri seara deja a devenit un obicei. Aseară a fost rândul părții a doua din Harry Potter și Talismanele Morții. Încă o dată, m-am convins că este mai bun decât prima parte. Cred că este filmul în care se întâmplă cele mai multe lucruri. Atât de multe, încât te copleșesc: spargerea la seiful lui Bellatrix Lestrange, bătălia de la Hogwarts, distrugerea Horcruxurilor, moartea atâtor oameni, întoarcerea personajelor la King’s Cross după 19 ani, în calitate de părinți ce-și conduc copiii spre Expresul de Hogwarts…

Cel mai frapant este adevărul ce reiese din amintirile lui Snape. Și acum, după ce am citit de atâtea ori cartea, după ce am văzut filmul de mai multe ori, am plâns ca disperata la vederea căprioarei. After all this time? Always! Cunoscătorii știu!

Nu pot să nu remarc diferența dintre filmul 6 („Harry Potter și Prințul Semipur”) și ultimele două. Atmosfera este extrem de diferită: de la lejeritatea de comedie romantică se trece la un dramatism ce te impresionează până la lacrimi, totul pe fondul acțiunii bogate.

Se respectă destul de fidel litera cărții, în cazul unor scene, chiar cu exactitate: organizarea spargerii la Gringotts, pătrunderea în Hogwarts, până și țipătul ce dădea alarma atunci când puneai piciorul în Hogsmeade după ce se dădea stingerea, amintirile lui Snape, salvarea lui Draco din flăcări, „discuția” lui Harry cu Dumbledore scena de final, după 19 ani…

Ok, am vorbit despre ce au respectat. Dacă am vorbi despre ce diferă?

1. Moartea lui Bellatrix și Voldemort. De fapt, modul spectaculos în care s-au dezintegrat. Mi-a plăcut că au respectat celebra replică a lui Molly Weasley, „Not my daughter, you bitch!”, când i-a venit de hac lui Bellatrix, însă în carte nu se dezintegra în mii de particule. La fel și cu Voldemort, nu săreau fulgii din el în carte, din contră, i-au pus trupul separat de restul celor căzuți în luptă. Iar de scena când el și Harry se prăbușesc, unul peste altul, de la înălțime, nici nu poate fi vorba.

2. Oricât de populară ar fi decizia din film a lui McGonagall de a-i trimite la temnițe pe toți Viperinii, în carte nu este așa. Nici nu-i stă în fire acelei profesoare atât de corecte. Într-adevăr, atunci când Pansy le spune să-l predea pe Harry, McGonagall o poftește afară, alături de oricine nu este de partea lor, dar nu se referă la toți Viperinii. Nici faza cu Piertotum Locomotor nu există, oricât de fancy arată în film.

3. Lacrimile lui Snape. Nu poți să pui în Pensiv lacrimi. Nu, îmi pare rău, nu funcționează așa. Ce se varsă în Pensiv sunt amintiri, niște fâșii subțiri, argintii, nici lichide, nici gazoase. Snape i-a dat lui Harry propriile sale amintiri, în niciun caz lacrimi.

4. Distrugerea Horcruxurilor este prea spectaculoasă în film. Nicăieri în carte nu apare capul lui Voldemort din foc sau nu dă apa năvală peste Ron și Hermione când ea distruge cupa. Apropo, privind în urmă, chiar scena din carte îmi pare trasă de păr: cum de știa Ron să vorbească remptomita? Doar pentru că l-a auzit pe Harry?

5. Că tot am ajuns la Ron și Hermione, sărutul lor n-a fost așa în carte. Faptul că Ron le-a luat apărarea spiridușilor de casă a determinat-o pe Hermione să-l sărute. Dar cum în filme lupta lui Hermione pentru drepturile spiridușilor de casă nu apare, probabil nu li s-a părut atât de important să mențină scena.

6. Dean Thomas nu era în școală, era fugar de când cu legea statutului de sânge și a intrat în Hogwarts odată cu Harry, Ron și Hermione. Apropo, nu-mi place că Ted Tonks nici măcar nu este menționat in film. La fel și Andromeda, mama lui Tonks și sora lui Bellatrix și a Narcissei.

7. Aș fi vrut mai mult despre povestea sumbră din trecutul lui Dumbledore. Cine n-a citit cartea și vede doar filmul nu știe nimic despre relația lui Dumbledore cu Grindelwald, despre ce a pățit sora sa, Ariana, despre fratele său, Aberforth.

8. La final, după 19 ani, nu știu ce le-a făcut, dar machiajul pentru a părea mai bătrâni e ciudat rău: Harry și Draco sunt urâți cu spume, Ginny zici că e împăiată, doar Ron și Hermione (mai ales ea) arată bine. Până acum nu am remarcat, dar Albus și Lily (copiii lui Harry și Ginny) sunt frumușei foc, iar fiul lui Ron și Hermione seamănă leit cu el. Nu știu unde l-au găsit, dar parcă e Ron în miniatură.

Este unul dintre cele mai bune filme din seria Harry Potter, cu o interpretare magistrală din partea actorilor: Maggie Smith, care a ales să continue filmările deși se lupta cu cancerul, Helena Bonham-Carter, ce o imită cu mare succes pe Emma Watson atunci când Hermione se preschimbă în Bellatrix, regretatul Alan Rickman… Cu toții sunt de excepție.

Vinerea următoare îi voi simți lipsa, m-am obișnuit cu inițiativa celor de la Pro TV de a difuza câte un film din seria Harry Potter…

„After all this time? Always!”

Surse foto: Emma's blog, Pinterest, Gfycat