11.22.63 – adaptare după Stephen King

                                                11.22.63 – adaptare după Stephen King

Titlu original: 11.22.63

Bazat pe romanul lui Stephen King, „JFK 11.22.63”

Anul apariției: 2016

Țara de origine: SUA

Sezoane: 1

Număr episoade: 8

Durată episod: 50 minute

Genul: SF, mister, thriller

Distribuție: James Franco (Jake Epping/Jake Anderson), Sarah Gadon (Sadie), George Mackay (Bill), Chris Cooper (Al), Daniel Webber (Lee Harvey Oswald), Jonny Coyne (George de Mohrenschildt), Nick Searcy (Deke Simmons), Tonya Pinkins (Mimi), Lucy Fry (Marina)
Cotație IMDb: 8,2

Doriți să vedeți un serial deosebit? Vreți să urmăriți ceva bun, dar dați numai peste producții mediocre? Așa eram și eu până de curând. După ce am văzut „Dark”, nu m-a mai prins în mreje nici un serial. Încercam să urmăresc câte ceva, dar renunțam la scurt timp. Nu aveam răbdare, nu mă regăseam și decât să urmăresc un serial de dragul de a-l urmări, preferam să dedic acel timp altor activități. Pentru că „Dark” ridicase ștacheta și nu mai îmi plăcea nimic.

De mult știam de cartea lui Stephen King, „JFK 11.22.63”. Auzisem și de miniserie, dar nu știu de ce, nu prea mă atrăgea nici una dintre alternative. Despre scrierile lui Stephen King am păreri împărțite, are unele cărți foarte bune și altele pe care nici nu le pot citi. De regulă, îmi plac ecranizările cărților lui mai mult.

Am citit descrierea serialului adaptat „11.22.63” și mi-am spus „De ce nu?”. Foarte bine am procedat! M-a cucerit de la primul episod, fiind fan al poveștilor cu călătorii în timp… Chiar nu știu cum de l-am ratat până acum…

Pe scurt: Jake Epping (James Franco) este profesor de literatură la un liceu din Lisbon, Maine. Al (Chris Cooper), proprietarul cafenelei la care obișnuia să meargă, îi dezvăluie un secret incredibil și totodată, îl roagă să ducă la îndeplinire ceea ce el nu a reușit. Dulapul din cafenea este un portal spre trecut, mai precis, spre data 26 octombrie 1960. Intri în dulap și te trezești brusc în acea zi. Ciudat este că oricât timp ai fi petrecut în trecut, în prezent acesta echivala cu 2 minute. Al îi dă propriul exemplu: a stat doi ani în trecut, până în 1962, dar potrivit orei și datei din prezent, s-a întors după numai 2 minute!

Conform spuselor lui Al, s-a întors din trecut diagnosticat cu cancer. Ultima sa dorință este ca Jake să ducă la îndeplinire ceea ce el nu a reușit: să călătorească în trecut și să-l salveze pe J.F. Kennedy. Pentru asta, ar trebui să trăiască 3 ani în anii 1960, până la momentul asasinării, din data de 22 noiembrie 1963. Al avea un adevărat plan pus la punct, scris într-un caiet, împreună cu un set de acte false ce i-ar fi folosit lui Jake pentru a supraviețui în acea perioadă.

Inițial, Jake refuză să ia parte la plan, considerându-l o nebunie. Moartea lui Al îl face, totuși, să se răzgândească: pleacă „spre” 1960, unde începe să-și pună planul în aplicare. Îl găsește pe suspectul de asasinarea lui Kennedy, Lee Harvey Oswald (Daniel Webber) și se mută în vecinătatea acestuia. Îi instalează microfoane în casă și pune la punct un adevărat sistem de interceptare. Desigur că obișnuiți cu tehnologia de azi, acelea ni se par aparate-gigant.  Planului său i se alătură Bill (George Mackay), care îl ajută până când se îndrăgostește de Marina (Lucy Fry), soția lui Lee. Atunci lucrurile se complică…

Totodată, Jake o cunoaște pe Sadie (Sarah Gadon), bibliotecară la liceul la care începe să predea. Cei doi se îndrăgostesc și încep o relație, însă problemele apar atunci când soțul lui Sadie, pe care aceasta îl părăsise și care nu voia să-i acorde divorțul, află de ei. Situația este cu atât mai complicată cu cât Jake este nevoit să mintă tot timpul cu privire la identitatea  și scopul său acolo.

Nu sunt o persoană romantică sau sensibilă, rar plâng la filme, însă povestea Sadie-Jake mi-a smuls lacrimi. Nu credeam ca acest serial să mă emoționeze atât, nu credeam să plâng la o adaptare după scrierile lui Stephen King. Și totuși, am bocit la ultimul episod de nu mai știam de mine.

Iar atmosfera din anii 1960 este cu adevărat idilică. Îl cred pe cuvânt pe Al când spune că mâncarea avea atunci un gust mai bun, dar nu numai atât: decorurile, traficul degajat, modelele vechi de mașini, totul are un farmec aparte. În plus, îi bănuiesc pe realizatori că au folosit un anume efect al imaginii, pentru o atmosferă vintage. Probabil nu au folosit camera digitale, nu știu, cert e că a ieșit super! Și am descoperit că îmi place muzica din acei ani, mult mai plăcută decât cea din zilele noastre. Gata, am devenit nostalgică fără măcar să fi prins acele vremuri!

Povestea nu se axează prea mult pe asasinarea lui JFK. Așa că dacă urmăriți serialul exclusiv pentru acest subiect, veți fi dezamăgiți. La mine a fost OK, nu sunt pasionată de subiect. Împiedicarea asasinatului este un pretext pentru introducerea în acțiune și mai ales, în atmosfera minunată.

Un aspect interesant este faptul că de fiecare dată când personajele sunt pe cale de a schimba ceva, trecutul retaliază, îi împiedică să ajungă la scop. Trecutul retaliază și știe el de ce…

Oare evitarea asasinatului este un lucru bun? Dacă Jake va reuși în scopul său sau nu, rămâne să aflați, însă rămâne întrebarea: care ar fi consecințele modificării unui fapt atât de important în istoria Americii?

Punându-mă în locul lui Jake, pot spune că nu-i înțeleg motivația de a îndeplini un fapt atât de măreț. Să mă fi plătit și nu treceam prin ce a trecut el pentru a împiedica asasinarea lui Kennedy! Nu că aș avea ceva cu săracul om, dar m-aș teme de consecințe, de faptul că odată făcută această schimbare, lumea va fi altfel decât o știu.

Una peste alta, mi-a plăcut foarte mult serialul. Are tot ce-i trebuie: ritm alert, tensiune, acțiune, romantism, mister, conflict interior. Te ține în priză și te emoționează până la lacrimi. Am de gând să citesc și cartea, să aflu cum este în raport cu adaptarea.

Vizionare plăcută!