Intoleranță online. Până unde poate merge?

Suntem din ce în ce mai intoleranți. Nu știu dacă de la un timp încoace sau dacă am fost așa dintotdeauna și de abia acum încep să remarc. Cert este că mai ales pe Internet, lumea este din ce în ce mai intolerantă și grăbită. Să te ferească Sfântu’ să scrii ceva care contravine opiniei majorității! Vor sări toți să te desființeze de parcă de asta le-ar depinde viața. Și de multe ori nu e bine nicicum: dacă faci ceva te iau la rost de ce ai făcut așa, dacă nu faci, de ce n-ai procedat în felul respectiv.

Un exemplu concret sunt grupurile de pe Facebook: dacă postezi un articol, să nu care cumva să devieze un pic de la specificul grupului, că e jale! Se va găsi aproape întotdeauna o persoană care să te atenționeze că articolul respectiv nu are legătură cu grupul, că faci reclamă și că dacă te mai abați o dată de la regulă vei primi sancțiunea supremă, „zburarea” din grup! Unii mai zeloși îți și șterg postările, de parcă ar avea cine știe ce conținut ofensator. Înțeleg acest comportament atunci când conținutul materialului este foarte diferit de specificul grupului; dacă, să zicem, pe un grup de cărți aș posta rețete de slăbit sau mai știu eu ce. În acest caz, aș înțelege perfect atitudinea de care am vorbit a membrilor grupului. Din acest motiv mă abțin să postez articole pe teme literare în anumite grupuri cu alt specific.

Dar în momentul în care postezi un articol despre cărți pe un grup legat de cărți și primești comentarii de tipul „Nu se acceptă reclamă sau articole pe aceste teme, scopul grupului este altul”, deja se exagerează. Păi nu e vorba tot despre cărți? Din moment ce în acest grup sunt persoane interesate de cărți, nu or fi interesate și de recenzii, articole pe teme literare sau târguri de carte? Nuuu, nouă ne plac cărțile, dar nu ne interesează articolele ce au legătură cu ele. Aici se discută numai despre cărți, domne’! Nu vrem articole despre cărți sau târguri de carte, ne jignesc profund!

Nu pot înțelege o asemenea scindare. A, dacă acel grup este despre cărți de specialitate și eu postez despre cărți în general, mai înțeleg. Dar dacă se discută despre cărți în general, nu văd originea problemei.

Am văzut și alte tipuri de articole, scrise de mai multe persoane, care au stârnit reacții deplasate în mediul online. Oameni buni, este un articol, o idee, o părere, n-a dat nimeni cu parul! Nu zice nimeni să nu spuneți ceea ce gândiți, dar într-un mod civilizat!

Internetul transformă comunicarea. Sunt convinsă că mulți dintre cei care comentează online nu ar spune aceleași lucruri față în față. Dar Internetul ne oferă anonimat, responsabilitatea se disipă, putem să ne ascundem în spatele monitorului și să scriem ce nu putem exprima prin viu-grai.  De ce nu? Nu ar fi nimic rău în acest fenomen dacă s-ar spune lucruri bune, productive, creative. Însă, din păcate, nu este așa. Când e vorba să criticăm (și nu constructiv), nimic nu ne oprește.

În interacțiunile mele pe Internet de până acum, am întâlnit și câțiva oameni care și-au dat seama că nu aveau dreptate și și-au cerut scuze. Puțini. Foarte puțini. Este trist că mulți persistă în comportamentul contraproductiv de care am vorbit.
Un sfat pentru cei care se lansează în asemenea acțiuni contraproductive: nu vă obligă nimeni să citiți articolul dacă nu vă interesează, să știți! Îl puteți ignora. La cum sar unele persoane de partea dorsală în sus, ai crede că le stă cineva cu un pistol la tâmplă spunându-le: „Citeeeeșteeee!!!! Citește tot articolul ăsta până la sfârșit, fără să sari nimic, citește-l pe tot că dacă nu gaia te-a luat!”
Unele grupuri de pe Facebook au o setare destul de civilizată, după părerea mea: administratorul triază tot. În momentul în care doresc să postez, postarea cu pricina este trimisă administratorului, care va decide dacă este sau nu de aprobat, dacă este sau nu potrivită specificului grupului. Frumos și elegant. Dacă nu este potrivită, postarea va „muri în fașă”, cum se spune, și astfel nu va ofensa pe nimeni.