„Am citit „Moartea m-a bătut pe umăr” cu mult timp în urmă. Pe vremea când de abia găseam vreo carte de-a lui Haralamb Zincă prin anticariate, în ediții vechi, uitate. Nu mai țineam minte titlul, nici acțiunea, doar câteva indicii: numele „Lala Jiga” (are o rezonanță aparte), incursiunea nocturnă în Parcul 23 August (actualul Parc Național), precum și cum a scos personajul principal telefonul din priză pentru a nu fi deranjat (îl înțeleg perfect, chiar dacă nu primesc amenințări, ca el).
Este primul roman care îl are ca personaj principal chiar pe scriitorul
Haralamb Zincă. Nu Corneliu Cara, alter-ego-ul lui, pur și simplu, Haralamb
Zincă.
Potrivit contemporanilor, în realitate, anchetatorii îi cereau sfatul
pentru rezolvarea unor cazuri. Probabil acest lucru inspiră intriga romanului.
Ne aflăm în Bucureștiul anului 1964. Haralamb Zincă este contactat de
Sorin Tudoran, un cititor care îi cere ajutorul în dezlegarea unei enigme din
trecutul său familial. Mai exact, vrea să afle ce s-a întâmplat cu tatăl său, aviator
dispărut fără urmă în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. Ați ghicit, din
nou obsesia lui Zincă pentru acea perioadă istorică, Cel de-al Doilea Război
Mondial și întoarcerea armelor de la 23 august 1944.” https://literaturapetocuri.ro/moartea-m-a-batut-pe-umar-de-haralamb-zinca-editura-publisol-recenzie.html?fbclid=IwAR25LR0eS8Lu8Vd-vJAdhd3BnSwv5FcB3CPrXPM0Hav2jYYzm35lsBdj2vA
Comentarii
Trimiteți un comentariu