„Am descoperit „Ultima scrisoare de dragoste” în urma vizionării ecranizării pe Netflix. Știu, de regulă, văd filmul după carte, acum a fost invers. Și vă spun sincer, dacă nu aș fi văzut filmul, nu mi-aș fi îndreptat atenția spre carte, categorisind-o greșit drept un roman de dragoste și atât.
Ceva m-a împins să văd filmul: cred că decorurile, costumele, alăturarea
prezent-anii 1960, simțul estetic; pur și simplu, filmul arăta bine.
Acțiunea se petrece în două perioade distincte: anii 1960 și prezent
(anii 2000-2010, de fapt).
În zilele noastre, personajul principal este Ellie, o jurnalistă în jur
de 30 de ani, aflată într-un impas: la ziarul la care lucrează are un randament
scăzut, nu este văzută tocmai bine de șefa ei, iar pe plan sentimental are o
relație cu un bărbat însurat. Tot speră ca acesta să-și părăsească soția și
să-și oficializeze relația cu ea, dar se pare că planurile lui nu coincid cu
dorințele ei.
În căutarea unui subiect pentru un editorial, descoperă în arhiva redacției mai multe scrisori datând din anii 1960. Citindu-le, devine martora unei iubiri interzise dintre Jennifer Stirling, soția unui om de afaceri prosper și Anthony O’Hare, jurnalist, corespondent de război.” https://literaturapetocuri.ro/ultima-scrisoare-de-dragoste-de-jojo-moyes-editura-litera-recenzie.html?fbclid=IwAR3HG7G58JK__4t1N3AaLg-1MMd6MV2pOclWM6DWl-2eHKu2CZM5D1qkSe4
Comentarii
Trimiteți un comentariu