Dintr-un timp în altul

Vacanță la mare. Sunt cazată într-un vechi hotel de pe litoralul României, ce în trecut și-a trăit vremurile de glorie. Nu am apucat vacanțele de dinainte de 1989, dar din câte mi-au povestit ai mei, acest hotel era foarte apreciat atunci.

Acum cobor pentru a merge la plajă, dar constat că am uitat în cameră lucruri esențiale: crema de protecție și cartea. Cartea, cum să uit tocmai cartea, unde mi-era mintea?

Mă întorc și dau să chem liftul, când aud pe cineva strigând:

- Domnișoară, nu merge liftul acela!

Ah, da! Îmi aduc aminte că din acest motiv am coborât pe scări. Dar să vezi, surpriză! Apucasem să apăs butonul, iar liftul nu numai că ajunge, dar își și deschide ușile. Vechi, ce-i drept, de prin anii `70, amintindu-mi de lifturile de la Politehnica, unde mereu riscam să fiu prinsă între uși, dar funcționează. Cum nu mi-a fost niciodată frică în lift, urc. Numai că nu ajung la destinație. Liftul n-o ia în sus, ci în jos. Unde m-o duce? Doar nu la subsol!

Se oprește cu o smucitură și se deschid brusc ușile. Ha, sunt tot la parter! Sunt tentată să apăs din nou butonul etajului la care este camera mea, dar nu știu de ce, cobor. Dinspre terasă aud o melodie veche, pe care n-am mai auzit-o de mult. Conga, foarte la modă, se pare, prin anii `80. Mă îndrept într-acolo și văd o mulțime de oameni stând grupuri-grupuri în jurul meselor, jucând table, vorbind și râzând. Nimeni nu stă cu telefonul în față, nimeni nu-și face selfie. Socializare pură. De când n-am mai văzut așa ceva? Poate din anii `90, când eram copil. Ce s-o întâmpla aici?

Zici că e petrecere tematică, dress code anii `80. Costume de baie precum cele văzute în pozele alor mei de dinainte de a mă naște: femeile poartă bikini cu talie caraghios de înaltă, iar bărbații zici că au venit direct în chiloți, slipul de azi părând bermude față de cel de atunci.

Oamenii sunt veseli, se simt foarte bine.

- Drăguțo, vino aici, nu sta în picioare! – spune o doamnă, chemându-mă la masa ei.

- Mă scuzați, cred că mă confundați!

- Cu cine?

- Ne cunoaștem? – o întreb, gândindu-mă cine o fi doamna; la ce memorie slabă a figurilor am, poate ne știm și eu nu țin minte.

- Ne cunoaștem acum! – îmi răspunde râzând.

La masă stau foarte multe persoane, de mai multe vârste.

- Cu ei crezi că mă cunoșteam? Ce să faci în vacanță? Legi prietenii! Dânșii sunt din Craiova, ne-am cunoscut acum câțiva ani, la mare, și de atunci ne facem vacanțele împreună!

Ce oameni sociabili! Una, două, intră în vorbă unii cu alții.

- Ești de mult aici, nu? Ești bronzată deja.

- A, nu! Ieri am venit. Bronzul e dintr-o vacanță în Lefkada.

- Unde?

- Lefkada, Grecia.

Doamna mă privește mirată, de parcă aș fi spus Marte.

- Ești norocoasă, ce să zic! Nu ieși așa ușor din țară.

- De ce nu? Doar nu mai suntem pe timpul lui Ceaușescu! râd eu.

Doamna se uită mai întâi în toate părțile, ca și când ar verifica dacă ne-a auzit cineva, apoi la mine ca la o nebună:

- Șștt! Ce te-a apucat să spui așa ceva în gura mare? Nu vorbim de tovarășul aici!

- Dar ce-are? Nu vorbim de nici un tovarăș, ci de vacanțe!

- Și cum ai făcut tu să pleci în Grecia?

- E, Christian Tour să trăiască!

- Cristian cum? E străin ăsta?

- Păi am căutat, ca în fiecare an, oferte early booking. De fiecare dată le aleg devreme, cu câteva luni înainte, știți, ca să ies cât mai ieftin. Vacanța asta am plănuit-o din noiembrie anul trecut, am prins o reducere de 30%! Biletele de avion, cazarea pe 7 zile! Desigur, poți alege, dacă vrei all inclusive sau non-all inclusive, dacă vrei să ai masa și asistența turistică asigurate sau preferi să te descurci pe cont propriu. Eu, una, prefer să aleg de una singură ce mănânc și ce vizitez. De regulă, doar micul dejun îl am inclus.

- Și cum plătești?

- Eu am plătit totul online. Poți cu cardul sau cash, dar eu prefer să am totul rezervat dinainte.

- Fetiță, nu înțeleg nimic din ce spui! Ce limbă e asta? Nu mai spune cuvinte d-astea, ne iau la ochi că avem legături cu străinii!

Unde am picat? Într-un film vechi de spionaj? Sau m-am întors în timp?

- Doamnă, în ce an suntem?

- Glumești, nu? 1989, bineînțeles!

Nu, visez sigur! În vara lui 1989, mai aveam puțin și mă nășteam. Cum pot exista în același timp, în două planuri? E cea mai ciudată senzație pe care am avut-o vreodată!

- 1989? Dar dacă v-aș spune că vin din viitor m-ați crede?

- Sincer, ar fi cea mai logică explicație, la cât de ciudat pare totul la tine: hainele, felul cum vorbești, chestia aia din mâna ta…

- A, telefonul? Acesta e un telefon.

- Telefon? Fii serioasă! E o jucărie și asta e o farsă, îți arde de glume!

- Nu pot să vă arăt că funcționează, pentru că aici nu are semnal, dovada cea mai clară că suntem în alt timp, când încă nu s-au inventat telefoanele mobile și Internetul.

- Inter… ce?

- Internetul. În timpul din care vin eu, prin Internet se fac o grămadă de lucruri: rezervi vacanțe, plătești, cumperi bilete de avion… Cu ajutorul Internetului, te ghidezi prin locațiile pe care le vizitezi. Cu „jucăria” asta faci poze și le urci pe Internet, pe Facebook, Instagram și altele asemenea.

- Ce chestie! Cred că se întâmplă totul foarte repede…

- Din păcate, da.

- Din păcate?

- Da. Acum nu vă imaginați, dar dacă ați trăi în timpul meu, ați dori ca totul să nu se mai întâmple atât de repede. Parcă uităm să trăim… De exemplu, în timpul meu, nu ați vedea atâta lume strânsă la un loc, comunicând, legând prietenii, pur și simplu, vorbind, râzând, bucurându-se de clipa prezentă. Ați vedea oameni strânși la un loc, dar fiecare în propriul univers, cu propriul telefon.

- Și ce fac? Vorbesc la el?

- Nu. Stau pe Internet, unde postează poze și tot felul de lucruri.

- Știi ceva? Ia-mă cu tine! Sunt curioasă cum e în timpul tău!

- Sunteți sigură?

- Da!

Ne întoarcem în hol și ne urcăm în același lift, care acum o ia în sus. Coborâm și dăm peste aceeași terasă, unde lucrurile stau exact cum am spus eu: oameni unul lângă altul, fiecare cu telefonul în față.

- Ce fac? Își plănuiesc următoarea vacanță?

- Bună întrebare, doamnă! Ce alegeți? Vacanțele de acum sau de atunci?

- Grea întrebare! Pentru toate posibilitățile descrise, aș alege vacanțele din viitor, adică din timpul tău. E extraordinar să poți călători în străinătate, să poți alege din atâtea locuri și să te poți descurca atât de rapid cu toate: transport, cazare, mâncare. Dar prefer veselia din prezent, adică din trecut, pentru tine. În plus, toți ai mei sunt acolo. Cum să mă bucur de vacanțele de aici dacă ei nu sunt cu mine?

- Aveți dreptate, și eu la fel cred că aș alege. Vă conduc la lift, mașina noastră a timpului.

- Cu bine, draga mea! Poate într-o zi voi avea și eu parte de vacanțe ca ale tale!

În timp ce doamna pășește în lift, am senzația că o voi revedea într-o zi…

Iar acea zi este mai aproape decât aș fi crezut… Seara, ies la o plimbare prin stațiune, când la intrarea în hotel, mă abordează o doamnă în vârstă. La prima vedere nu o recunosc, dar vocea și ochii sunt inconfundabili.

- Draga mea, am ținut neapărat să vin în această zi aici, pentru că știam că te voi reîntâlni. Am atâtea să-ți povestesc din vacanțele mele cu Christian Tour…

Articol scris pentru SuperBlog 2019