Misterul cafelei și al bilețelelor în epoca e-mark

09:05

În sfârșit, după o veșnicie petrecută în traficul infernal, ajung la muncă. Îmi pun lucrurile la locul lor și când să mă așez la birou, îmi atrage atenția un bilet de pe tastatură: „Bună, ce faci?”. O cafeluță în stânga și un smiley face în dreapta.

Dar nu e orice fel de bilețel. Recunosc imediat stilul dispozitivului e-mark proaspăt achiziționat de firmă. Este un produs Colop, un nou tip de ștampilă electronică, care conectată la un device (telefon, tabletă, PC), imprimă conținutul pe mai multe suprafețe, printr-o mișcare laterală. Știu, n-ați înțeles mare lucru. Nici eu până când nu am văzut un filmuleț ilustrativ, constatând că de fapt, e foarte simplu mecanismul:

Conectezi, selectezi, glisezi și gata!

Este clar că bilețelul de pe tastatura mea a fost imprimat cu e-mark; cine a făcut acest lucru a uitat dispozitivul cu pricina pe biroul meu. Poate știe ceva colega, așa că o întreb:

- Raluca, ai lăsat tu asta aici?

- Ce? răspunde Raluca, ridicând privirea din calculator.

- Biletul ăsta.

- Nu… N-am lăsat nimic la tine pe birou. A, uite unde era e-markul! L-am tot căutat, voiam să scriu cu el adresele pe plicuri, dar mi-a luat-o cineva înainte. Normal, e vedeta firmei, nu degeaba a fost premiat la Red Dot Design.

- Și totuși, cine o fi lăsat biletul?

- Păi ce scrie?

- „Bună, ce faci?”

- Bine, uite, lucram la o prezentare.

- Nu, îți spuneam ce scrie pe bilet! Uite!

- E imprimat cu e-markul. Nu, n-am idee cine l-a scris. L-o fi lăsat când nu eram aici, sau eram prea concentrată pentru a mai observa și altceva în jur.

12:00

Vine ora prânzului. Mă gândesc tot la biletul misterios. Îmi vine o idee: întorc hârtia pe partea cealaltă, conectez ștampila electronică la telefon, cu ajutorul căruia scriu: „Bine. Tu?”. Glisez cum am văzut în filmuleț, imprimând cuvintele. Las hârtia pe birou și plec la masă.

12:30

Mă întorc din pauză. Ce drăguță e colega mea, mi-a adus o cafea! Știe cât îmi place să savurez această băutură după masă. Să nu uit să-i mulțumesc când se întoarce!

Când să deblochez calculatorul, gata-gata să vărs cafeaua pe ceva. E biletul meu, pe care l-am lăsat mai mult la mișto, înainte să plec la masă. Ba nu, e altul! Biletul meu a dispărut! E alt bilet, pe care scrie: „Acum, că mi-ai răspuns, mult mai bine!”. Ce o fi asta? Cine o fi? Cineva se joacă de-a Agatha Christie.

- Raluca, ai văzut pe cineva pe aici? - îmi întreb colega – Apropo, mulțumesc pentru cafea, ești o drăguță!

- Cafea? Ce cafea?

- Ce zăpăcită ești, să nu-mi spui că ai și uitat! Cafeaua asta!

- Măi, n-am adus-o eu… Nici n-aș fi avut când, abia m-am întors de la masă.

- Dacă nu tu, atunci cine?

- Poate admiratorul tău secret - îmi aruncă râzând – bilețele, cafea, ce mai urmează?

„Ce repede a găsit răspunsul!” îmi spun. „Dacă e o farsă? Dacă ea a scris bilețelele și a lăsat cafeaua? Raluca e autoarea!”

Dar să fi avut timp să se întoarcă de la masă, să lase cafeaua și să imprime biletul? Complicat, citesc prea multe romane polițiste, e clar! Îmi vine o idee s-o demasc pe Raluca:

- Eu nu beau cafeaua asta, dacă e otrăvită?

- Nu te prosti, cum să fie otrăvită? Cine să vrea să te otrăvească?

- Dacă nu știu de la cine e, eu n-o beau! Bea-o tu!

- De ce aș bea-o eu?

Hmm, dacă ar fi băut-o, era clar ea autoarea, pentru că ar fi știut de unde provine cafeaua. Așa nu știu ce să zic. Către sfârșitul programului, mai îmi vine o idee: tot cu ajutorul e-markului, imprim pe pahar: „Nu beau cafea de la necunoscuți! N-am nicio garanție că nu e otrăvită”. Acestea fiind scrise, las paharul cu cafeaua neatinsă și plec acasă.

A doua zi, dimineață, găsesc pe birou un pahar aburind cu cafea, pe care este imprimat cu același dispozitiv Colop mesajul: „Cafea neotrăvită”.

Mai zi ceva dacă poți! Tu ce ai face în locul meu?

 Articol scris pentru SuperBlog 2019