Cu siguranță, ați auzit de noua ecranizare a romanului lui Stephen King, "Cimitirul animalelor", după părerea mea, cea mai înfricoșătoare carte a autorului. Am citit-o acum câțiva ani și încă țin minte felul autorului de a te ține în suspans, redând la perfecție conflictul interior trăit de personajul principal.
Am urmărit ecranizarea din 1989 și chiar dacă este destul de fidelă, îi lipsește ceva: farmecul, glamour-ul, nu este spectaculoasă, probabil unde lipsesc efectele speciale din prezent.
Varianta din 2019 este spectaculoasă din punct de vedere artistic, deși nu mă conving anumite schimbări: în primul rând, în carte moare băiatul, copilul de vârstă mai mică, nu fata de 9 ani. Probabil au vrut ca scenariul să fie mai puțin șocant, deși sincer, nu știu cu ce ar ajuta asta. Dar am trecut peste, spunându-mi că până la urmă, avem de a face cu o adaptare, nu cu o copie fidelă a romanului.
Dacă ar fi fost un film de sine stătător, dacă nu aș fi citit cartea, probabil nu aș fi avut nimic de comentat. Per total, pot spune că mi-a plăcut ecranizarea, însă cu anumite schimbări chiar nu pot fi de acord: excluderea scenei de la înmormântare (una dintre cele mai puternice, dacă mă întrebați), în care Louis și socrul său se ceartă și se iau la bătaie și răstoarnă coșciugul copilului, conflictul interior, scindarea personajului între cele două decizii, premeditarea, costruirea unui plan de rezervă, în cazul în care lucrurile nu ar fi ieșit așa cum își dorea... În film se trece foarte ușor peste aceste aspecte, care fac tot deliciul în carte.
Iar pentru final, nu-i iert pe realizatori! Filmul a fost OK, dar la sfârșit au dat cu bâta-n baltă, ca să nu zic cu mucii-n fasole! Se anulează morala romanului, potrivit căreia comitem aceleași greșeli, în loc să învățăm din ele.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la ecranizarea din 2019? Pisica Church. Nu știu cât de bine vorbește asta despre mine, dar când fiica lui Louis (sau ce anume devenise) îl ucide pe Jud, iar pisica se linge pe bot, m-a pufnit râsul. De fapt, mai multe scene ce se voiau a fi înfricoșătoare au reușit să mă amuze. Mă bucur că au păstrat partea cu sora lui Rachel, dar nu înțeleg de ce au introdus treaba cu dulapul. Nu așa s-au petrecut lucrurile în carte și oricum, nimic din film nu se apropie nici pe departe de atmosfera romanului. Felul în care autorul sugerează unele aspecte și te face să te gândești la întâmplări îngrozitoare nu poate fi imitat de nimeni.
Concluzie: citiți cartea, indiferent dacă o faceți înainte sau după ce vedeți filmul!
Sursă foto: IMDB
Eu incerc mereu sa nu cad in cliseul ala al iubitorilor de literatura care crtica ecranizarile in detrimentul cartii, dar, cat se poate de obiectiv, sunt tare putine adaptari cinematografice care au iesit mai bune decat romanul ce le sta la baza. :) Si pe o pisica asa pufoasa nu ai cum sa te superi, orice ar face. :D
RăspundețiȘtergerePt. mine era OK daca nu stricau finalul. De acord cu tine, e adaptare, nu copie fidela a cartii, dar cu finalul au dat-o grav cu mucii-n fasole :))
Ștergere