Seriale nordice: Black Lake (Svartsjön)

Titlu original: Svartsjön

Anul apariției: 2016, 2018

Țara de origine: Suedia, Norvegia, Danemarca

Număr sezoane: 2

Genul: thriller, horror

Distribuție: Filip Berg, Sarah-Sofie Boussnina, Mathilde Norholt, Aliette Opheim, Philip Oros

Cotație IMDb: 6,3

De obicei, nu mă înnebunesc după producțiile nordice. Prefer tărâmurile calde, latine, numai când aud de suedezi, danezi, norvegieni, parcă simt frigul. Nici nu-i deosebesc prea bine, sinceră să fiu. Pe cât de fin diferențiez accentele provinciilor spaniole sau ale Americii Latine, pe atât de tot o apă și un pământ mi se par suedeza, daneza, norvegiana. Întrevăd, totuși, o asemănare cu engleza. Nu înțeleg o boabă din aceste limbi, dar reușesc să identific asemănarea cu engleza în privința rezonanței unor cuvinte, parcă și a ritmului.

Toate acestea le-am observat urmărind „Black Lake” (Svartsjön). După „Tiempos de Guerra”, iar mă găseam în imposibilitatea de a-mi plăcea altceva. Așa pățesc după fiecare serial bun, poate ar trebui să tratez subiectul într-un articol separat. Începeam seriale, filme și le abandonam imediat. Nimic nu mă captiva. Până am dat peste „Black Lake” („Svartsjon”). 

Câțiva prieteni merg într-un weekend la o cabană izolată, pe care unul dintre ei, Johan (Filip Berg), vrea s-o cumpere. Altă chestie pe care n-o s-o înțeleg niciodată: preferința unora pentru locuri izolate, unde e un frig de chiar crapă pietrele (-30 și ceva de grade). Din motive neclare, administratorul și câțiva localnici nu văd cu ochi buni perspectiva de a fi cumpărată cabana. Istoricul acesteia este unul tumultuos: este închisă de 20 de ani, când proprietarul a fost ucis, împreună cu familia sa.

Hanne (Sarah-Sofie Boussnina), iubita lui Johan, este foarte interesată de această poveste și încearcă să afle cât mai multe, ea însăși luptându-se cu proprii demoni interiori. Le pune întrebări localnicilor și administratorului, merge la cel care a condus ancheta și fură casetele cu înregistrarea interogatoriului suspectului… Dezvoltă o adevărată obsesie pentru cele petrecute în trecut, ceea ce-i afectează relația cu Johan.

În dimineața următoare sosirii lor acolo, Jessan (Aliette Opheim), una dintre membrele grupului, se trezește dintr-un coșmar, având un ochi înroșit.

Coincidență sau nu, descoperă în casă desene făcute de un copil,  având același motiv: un ochi înroșit.  Și mai este și pivnița, din care se aud tot felul de zgomote ciudate… Cu toții încearcă să pătrundă dincolo de misterioasa ușă, dar de fiecare dată, întâmpină rezistență din partea administratorului, care refuză să le dea cheile. Ba mai mult, pare îngrozit la gândul că cineva ar putea intra în pivniță… La scurt timp, încep să moară oameni, unul câte unul...

Primul sezon mi-a plăcut la nebunie. Mister, suspans, thriller, elemente paranormale… Un fel de „Zece negri mititei” supranatural. Nu renunțați după primele 2 episoade, chiar dacă nu vi se par cine știe ce! Începând cu episodul 3, totul devine mult mai palpitant… 
Nu mă așteptam, dar am ajuns să caut informații despre populația sami, un capitol important din istoria popoarelor nordice. În capul meu, Laponia era țara lui Moș Crăciun, nu vedeam legătura cu populația sami și persecuțiile asupra acesteia.

În prezent, rulează sezonul 2. Nu pot spune că mi se pare la fel de bun ca primul, dar abia am văzut 3 episoade.

Încă nu știu dacă sezonul 2 este la fel de bun, însă pe primul îl recomand cu toată căldura (ca să mai topim zăpada din nord, de acolo).

Surse foto: IMDB, nordicdrama.com