Prima zi de Gaudeamus și cum era să mor de frig

De fapt, prima zi în care am reușit să ajung la Gaudeamus, de când a început. Ca de obicei, lume multă pe la ora 17. 
Prima oprire: lansarea „Tembelă până la moarte”, de Dana Fodor Mateescu (alias Muchinuța). Frumoasă lansarea, frumos au vorbit cu toții, Muchinuța spontană, ca întotdeauna. numai că le-aș da un mare minus organizatorilor. Nu se auzea nimic, trebuia să stai cât mai aproape pentru a înțelege ce se spunea. Până la urmă, s-a renunțat de tot la microfoane și a fost mai bine! 
Am avut plăcerea să descopăr un stand cu cărți de limbă franceză și am fost în situația de a nu ști ce să cumpăr mai întâi. 

Iar cei de la Editura Arthur... vai, ce surpriză! Un ziar din universul Harry Potter, parcă citeam „Profetul Zilei”! Abia aștept să citesc ultimul volum din serie în noua traducere!

A meritat să îngheț? Eu zic că da. Pentru că pe drumul de întoarcere, era să rămân ca Jack Torrance la sfârșit! Din film, evident! Se făcuse un frig crâncen, am înghețat pe toată porțiunea de drum dintre pavilion și ieșire. „Iau un taxi”, mă gândeam eu. Ia taxi de unde nu-i! Nimic pe aplicație! Autobuzele pe care așteptam eu nu veneau, nebunie, polițistul dirija circulația, un trafic de comă. Nu puteam să-mi mișc degetele, aveam senzația că mor la propriu de frig. Urăsc frigul (nu m-ar deranja o temperatură constantă de 40 de grade) și Bucureștiul la ore de vârf. Până la urmă, m-am adăpostit într-un magazin alimentar (nu dau numele, nu le fac eu lor reclamă 😂) și am reușit să găsesc taxi prin aplicație. Șoferul mi-a spus că avusese loc un accident (după ce că se circula bară la bară!). Așa se explica nebunia. Eu, una, eram fericită că n-am sfârșit ca Jack Torrance. 
P.S.: mâine continuarea, asta a fost doar încălzirea!