Bohemian Rapsody - mai mult decât un film

Deja au trecut 2 zile de când am văzut „Bohemian Rapsody” și abia acum reușesc să scriu despre el. Nu pentru că n-aș fi avut când, ci pentru că filmul mi-a creat o stare aparte, asemănătoare cu „sindromul cărții plăcute” (concept inventat de mine), dar mult mai intens...
Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte sau să vedeți un film și să vă placă atât de mult, încât nu puteți vorbi/scrie despre ea/el? Amplificați starea și veți avea, cât de cât, o idee. 
Înainte să văd „Bohemian Rapsody”, auzeam de peste tot păreri. Mulți spuneau că filmul este extraordinar și că nu poate fi descris în cuvinte. Că îți induce o stare ce nu poate fi explicată.
Bineînțeles că am fost curioasă și nu am putut să constat decât că au avut dreptate. Dacă mă întrebi ce anume mi-a plăcut sau m-a impresionat, răspunsul meu este: „Trebuie să vezi. Trebuie să treci tu prin această experiență pentru a afla.”
Nu sunt tocmai fan Queen sau Freddie Mercury. Normal, știam de ei, îmi plăceau melodiile lor, îmi dădeam seama că este o muzică de calitate, cum astăzi nu întâlnești, dar de aici până la a mă numi fan este cale lungă. Nu cunoșteam foarte multe despre ei, nu le-am urmărit concertele, îmi plăceau, dar nu eram chiar pasionată. „Bohemian Rapsody” a fost ocazia perfectă pentru a-i descoperi. Probabil că de aceea m-a și impresionat atât de mult, unde nu știam foarte multe. Nu știam dacă Ramy Malek îl imită perfect sau nu pe Freddie Mercury, dacă unele lucruri s-au petrecut sau nu în realitate. 
Nu mă consider fan Queen sau Freddie Mercury, dar „Bohemian Rapsody” este primul film de la care am ieșit bocind. Primul în viața mea. Desigur că am mai plâns la filme. N-o să fac acum pe dura, spunând că nu plâng. Da, plâng la filme. Sunt o persoană emoțională, dar nu mă impresionează chiar orice. Ochii puțin umezi, o lacrimă rostogolindu-se pe obraz, dar niciodată, până acum, n-am ieșit din sala de cinema cuprinsă de o asemenea stare. O auzeam pe Alina că a plâns la acest film, dar îmi spuneam: „E, Alina e fană Queen de când se știe, e de așteptat, eu nu sunt fană, n-o să mi se întâmple așa ceva.”
Greșit! Ultima jumătate de oră - cam de când merge el la clinică și până la concertul de pe Wembley, inclusiv (veți afla dacă urmăriți filmul) - am petrecut-o cu șervețelul în mână, gata să prind câte o lacrimă ce-și făcea loc pe obraz fără s-o pot controla. „Gata, potolește-te, ce naiba? E doar un film!”, îmi spuneam. Degeaba. Mă potoleam un pic, după care iar simțeam: o lacrimă curgând, apoi alta... 
Deși din câte am observat, cea mai mare parte a spectatorilor din sală era formată din oameni de vârsta părinților mei, cred că această producție este perfectă pentru tineri, pentru cei care nu au prins vremurile acelea, o ocazie foarte bună de a afla cum se făcea muzica adevărată. Nici nu eram născută pe când Queen dădea acel fabulos concert pe Wembley, dar starea indusă de acele imagini este copleșitoare. Dacă ar fi să aleg un cuvânt pentru a defini experiența „Bohemian Rapsody”, acesta este: copleșitor. Te încarci cu o energie extraordinară, iar după ce se termină filmul îți spui: „Și eu ce fac acum, cu atâtea emoții?”. În perioada post-„Bohemian Rapsody” nu-ți vine să urmărești alt film, să citești nimic, pentru a-ți rămâne cât mai bine întipărit ceea ce tocmai ai văzut. Pur și simplu, nu vrei să-ți îndrepți atenția spre altceva, pentru a nu strica efectul.
N-o să vă spun prea multe despre ce anume m-a impresionat, ce mi-a plăcut, ce s-a întâmplat. Pur și simplu, trebuie să vedeți cu ochii voștri. E un film ce nu poate fi descris în cuvinte. A, și dacă sunteți iubitori de pisici, o să-l adorați pe Freddie Mercury! Avea o cameră pentru fiecare, iar una dintre scenele mele preferate este când plecat în turneu, o roagă pe Mary, iubita sa de atunci și femeia ce i-a rămas prietenă pe viață, să i-l dea la telefon pe Romeo, unul dintre motani. Replica m-a făcut să exclam aproape în gura mare: „Așa fac și eu când sunt plecată de acasă!”. Mda, știu că sunt sonată când vine vorba de pisici, nu e nevoie să mi-o spuneți!
P.S.: Să nu vă uitați șervețelele! 

Surse foto: IMDB, Youtube