Voi ce ziceți de sezonul 3 din Shadowhunters?

Serialul „Shadowhunters” m-a determinat să citesc seriile Cassandrei Clare. De fapt, la vremea respectivă citeam pentru recenzie „Cronicile lui Magnus Bane”. Eram cu totul nouă în „domeniu”, „mundană”. Habar n-aveam de nimic din acest univers ficțional. Ca să mă pun în temă, am zis să urmăresc un episod din serialul Shadowhunters. Dacă nu-mi place, nu mai mă uit, îmi spuneam. Dar mi-a plăcut, chiar foarte mult. Apoi am citit și cărțile. Era ca un puzzle, descopeream prin intermediul cărților personajele pe care le știam deja din serie.

La scurt timp, am observat discrepanța dintre cărți și adaptare. Parcă erau două povești diferite, dar tot îmi plăcea serialul și am continuat să-l urmăresc. Am încercat și filmul realizat după prima carte din „Instrumente mortale”, „Orașul oaselor”, dar nu mi-a plăcut. Într-adevăr, este fidel cărții, dar atât. Jocul actorilor lasă de dorit, nu a fost pe gustul meu. Mult mai multă personalitate aveau cei din serial.

Am așteptat cu sufletul la gură al treilea sezon din „Shadowhunters”, însă am fost dezamăgită. De ce? Din mai multe motive, am o listă întreagă:

- discrepanța prea mare carte/serial: la început nu m-a deranjat, și totuși, s-a mers prea departe. Ce e aiureala asta cu „Bufnița”? În carte într-adevăr, exista la un moment dat un asasin în serie de Vânători de Umbre, la fel și legătura Jace-Sebastian, cu abolirea voinței lui Jace, însă aici o iau cu totul pe arătură. Și ce e cu Cleophas, sora lui Luke? Povestea ei diferă mult… Liniile energetice apar de abia în „Uneltiri întunecate”. Nu mai recunosc nimic din cărți, am impresia că este cu totul altă poveste, nu se păstrează nici măcar elementele de bază.

- Lilith. Toată lumea e înnebunită după Lilith. Mă, mie nu-mi place. Punct. Lilith din carte e mult mai subtilă. O arăta fancy cea din serial, cu unghiile ei negre, dar atât.

- Nu pot să cred că Magnus e așa prost! Magnus, păcălit de Lilith, care se dă drept magiciană? Nu, asta nu pot s-o accept. Magnus din carte e mult mai deștept și experimentat, și-ar fi dat seama că e ceva în neregulă. Și ce e aiureala asta cu poțiunea ca să nu mai iubești pe cineva anume, cu bucata de suflet? Nu, e o tâmpenie! Ca să nu mai zic de scena cu Îngerul, căruia îi iese inima din piept…

- relația Magnus-Alec. Parcă tot farmecul din primele două sezoane privind această relație s-a dus pe apa sâmbetei. Nu mai există nicio chimie, cei doi se poartă rece și stereotip unul cu altul… Unde e marea lor iubire? Și George? Cine naiba e George? Într-adevăr, din carte se păstrează tensiunile cauzate de imortalitatea lui Magnus, dar cam atât.

- absența lui Raphael. Unde e Raphael? Apare foarte rar în acest sezon… Partea mea preferată din sezon este legată de Raphael și Rosa, iar perechea mea preferată, Raphael-Izzy, chiar dacă nimic dintre acestea nu apare în carte. Mi-ar fi plăcut să-i văd pe Izzy și Raphael împreună. Fără Raphael, chiar nu-mi vine să mă mai uit.

- toate scenele cu efecte speciale și demoni trimiși de Lilith mă lasă rece, sunt puerile și transformă producția într-un clișeu. Încă unul dintre clișeeșe de pe ecran.

M-am mai uitat pentru Izzy, Luke, Simon, Maia, Raphael (în speranța deșartă că va reapărea), personajele mele preferate. Interesantă perspectiva relației Luke-Maryse, chiar dacă diferă de carte. O aiureală este și scoaterea peceților lui Maryse, dar trecem peste, am văzut abateri și mai mari.

Dacă tot am ajuns până aici, îl urmăresc până la final. E ceva acolo care îmi spune să nu renunț. Vă țin la curent.

Update: scriam aceste rânduri cu câteva săptămâni în urmă. Acum am ajuns la așa-zisul mare final și sunt frustrată că trebuie să aștept până în august, când sezonul va fi reluat. Da, nu știu ce „sistem” e ăsta. E clar că povestea nu s-a terminat, au rămas multe lucruri în aer.

Urmărind ultimele episoade, oscilam între două atitudini: „Ce e tâmpenia asta? Ați măcelărit cărțile! Rușine să vă fie!” și „Serialul are potențial, dar dacă ar fi separat de cărți.”. Poate că mi-ar fi plăcut dacă  nu aș fi citit cărțile. Așa nu aș fi știut cât s-au depărtat de firul narativ, cât de mult au denaturat personajele. Ce-i drept, te prinde. Probabil așa m-a prins și la început, când încă nu citisem nimic din serie. Dar acum… De multe ori mi-a venit să renunț, însă ceva mă ținea în loc.

Am fost șocată să văd ce întorsătură au luat lucrurile: cât am înjurat-o pe Jia Penhallow din serial, care nu are nimic în comun cu personajul din cărți. Nu este așa nemernică! Și toată tevatura cu Valentine… Nu mai zic nimic, că vă dau spoiler, în caz în care vreți să vedeți.

Chiar m-a dezamăgit sezonul 3, nici nu m-aș uita la continuare, dar ceva mă îndeamnă… Măcar să văd până unde pot merge…

Surse foto: IMDB, TVLine, Pinterest