Unde sunt zăpezile copilăriei?

Nu stiu voi, dar eu, când văd zăpada de afară, am un chef nebun să mă dau cu sania… Cod nu știu care de ninsori, școlile închise, zăpadă, ninsoare. Merg pe stradă și văd urme de sanie în zăpadă. Ce aș vrea să mai fiu din nou copil! Să merg cu sania, să fac oameni de zăpadă, să culeg țurțuri. Să fiu din nou 

lipsită de griji, ca atunci.

Nu ne mai bucurăm de zăpadă, când ninge ne facem griji peste griji: dacă se blochează traficul, iar trebuie dată zăpada, aoleu, frigul ăsta, nu mai trece odată, să vezi când se topește zăpada, ce mizerie se face pe străzi…

Câți copii din ziua de azi s-or mai bucura de zăpadă la fel cum o făceam noi, pe vremuri? Acum școlile se închid, atunci abia așteptam să ieșim din casă, să ne jucăm în zăpadă.

Am uitat să ne bucurăm, să trăim momentul prezent. Ce cod galben, ce griji, atunci, în copilărie? Abia așteptam să ningă, cu cât mai multă zăpadă, cu atât mai bine! Puțin îmi păsa mie că se blocau drumurile, că se îngreuna traficul… Nu se gândea nimeni la ce mizerie va aduce topirea zăpezii, trăiam momentul!

Așa că haideți la o plimbare prin zăpadă! Când ninge, nici frigul nu mai mușcă așa! Iar dacă aveți copii, nu-i lăsați să stea în casă, în fața calculatorului! E momentul să afle din proprie experiență, și nu de pe Internet că ninge! Scoateți-i la o bătaie cu bulgări, încurajați-i să se dea cu sania, să facă un om de zăpadă!

Copilărie, unde ești, cu zăpezile tale de altădată?