Uite cum am prelungit eu Crăciunul!

Zilele trecute scriam un articol cu recomandări de filme pentru Crăciun. Acum să vă spun ce am vizionat de fapt!

Dacă ați citit celălalt articol, cred că v-ați dat seama că filmele urmărite nu au neapărat tematica acestei sărbători, ci mai degrabă s-a întâmplat să le urmăresc de Crăciun și de atunci, le asociez. 

Și totuși, ce am văzut?

Luni, 25 decembrie

101 dalmațieni (1961)

Masa de Crăciun. Toată familia strânsă în jurul mesei, televizorul pornit pe „101 dalmațieni”, desenul din 1961.

- Sorina! Sorina, auzi?

- A, da, ce spuneai?

Nici n-am băgat de seamă că  mă striga bunica, eram prea prinsă de desen. „Cruella de Vil, Cruella de Vil/If she doesn't scare you/No evil thing will/To see her is to take a sudden chill/Cruella, Cruella/She's like a spider waiting for the kill/Look out for Cruella De Vil”

Așa începusem să cânt, acompaniindu-l pe Roger din desen. Aproape de final, deja bunicii râdeau de aventurile cățelușilor, eu comentam cu tata cât de bine este realizat desenul în 1961, când nu exista tehnologia de acum, iar mama ne privea indulgent pe toți: „Ați dat în mintea copiilor!”

Mi-a plăcut cum au tradus Cruella deMon, pentru a se păstra sensul lui deVil. Și bineînțeles, că desenul nu a fost dublat, ci subtitrat.

Pe seară, am vrut să mă uit la Frumoasa și Bestia, dar era dublat. Am schimbat canalul imediat. Nu înțeleg de ce dublează, omoară orice posibilitate a celor mici de a învăța o limbă străină! Iar dacă sunt prea mici copiii pentru a înțelege scrisul, este o ocazie perfectă de a învăța să citească. Vă spun un secret: eu așa am învățat să citesc de la o vârstă fragedă, cu mult înainte să intru la școală.

Marți, 26 decembrie

Marți, după Crăciun (2010)

Un film văzut chiar marți, (încă) de Crăciun. De mult știam de el și aș fi vrut să-l văd; poate dacă știam că joacă Aspirina din Las Fierbinți și soțul acesteia, scenaristul aceluiași serial, m-aș fi grăbit să-l vizionez. Chiar pot spune că am rămas plăcut impresionată, probabil pentru că nu aveam așteptări prea mari, dar am descoperit un film bine realizat, realist, autentic românesc.

Este drama unei familii bucureștene, în apropiere de Crăciun: Paul (Mimi Brănescu) este prins între familie – soția, Adriana (Mirela Oprișor) și Mara, fiica de 8 ani - și amantă (Maria Popistașu). 

Mi-a plăcut mult jocul actorilor, la care se adaugă și prestația lui Victor Rebengiuc. Am descoperit o foarte versatilă Mirela Oprișor, chiar nu vezi nimic din Aspirina din Las Fierbinți – OK, poate ceva din râsul inconfundabil și felul cum se enervează la sfârșit.

Replicile sunt savuroase, desprinse din cotidian, iar autenticitatea românească este surprinsă la fix: îi vedem pe cei doi soți cum merg la cumpărături, făcând pe „Moșul”, cum Paul merge împreună cu tatăl său (Victor Rebengiuc) să aleagă bradul de Crăciun, în Ajun se mănâncă friptură și salată Boeuf, adulții ascund cu dibăcie cadourile de Mara, ascultăm colindătorii… Totuși, m-ar fi plăcut să regăsesc mai mult din atmosfera de Crăciun: străzile cu luminițe, nu știu, ceva. Probabil nu a fost filmat în această perioadă și oricum, filmul nu are ca tematică principală Crăciunul, deci e scuzabil.

Noel (2004)

Ce vă spuneam despre filmele cu tematică de Crăciun, care nu mă prind? Noel este un astfel de film. Deși se laudă cu Penelope Cruz, Susan Sarandon și Robin Williams în distribuție, atmosfera festivă e la ea acasă, acțiunea petrecându-se de Crăciun, îi lipsește ceva. Este unul dintre acele filme ușurele, romantice, puțin melancolice, care prind bine la public în această perioadă. Pe mine nu m-a prins, asta este.

Miercuri, 27 decembrie

Plănuiam să văd Harry Potter și Camera Secretelor, însă programul TV mi-a încurcat planurile. M-am pomenit cu De Crăciun cu Beethoven (2011), cum să rezist? Mi-am amintit instant de copilărie, când vedeam în seara de Ajun primul film Beethoven. Este aproximativ recent, din 2011, și chiar dacă nu are farmecul primelor filme, mi-a făcut plăcere să-l urmăresc: este relaxant, cu umor și cu un mesaj subtil, dar important: nu mai munciți atât de mult, petreceți timp cu familia!

Joi, 28 decembrie

Știu, deja nu mai este Crăciunul! Însă aveam o restanță din ziua precedentă. Da, ați ghicit, Harry Potter și Camera Secretelor (2002). Incredibil cum nu mă satur niciodată să-l văd! Are farmecul acela al copilăriei și pot spune că respectă foarte bine cele întâmplate în carte.

Vineri, 29 decembrie

Uitasem cât de lungi se făceau filmele pe vremuri! Cum Harry Potter și Camera Secretelor durează aproape 3 ore, n-am reușit să-l urmăresc într-o singură seară; sau subconștientul meu o fi vrut să prelungească savurarea? Așa am făcut cu cartea a șasea, mă „înfometam” cu un capitol pe zi, deci nimic nu mă miră!

Uite cum am prelungit eu Crăciunul, cu atâtea filme! Voi ce ați urmărit în aceste zile festive?