Titlu original: Child’s Play
Anul apariției: 1988
Țara de origine: SUA
Durata:
1h 28 minute
Genul:
horror, thriller, suspans
Regizor:
Tom Holland
Scenariști: Don Mancini, John Lafia, Tom Holland
Distribuție: Brad Dourif (Chucky), Alex Vincent (Andy), Catherine
Hicks (Karen), Chris Sarandon (Mike), Dinah Manoff (Maggie)
Cine n-a auzit de păpușa Chucky? Un film horror ce la
vremea sa a făcut furori. Succesul a vorbit de la sine, realizându-se mai multe
continuări. Chiar anul acesta s-a lansat o nouă producție a seriei.
Auzisem și eu de păpușa Chucky, însă nu urmărisem nici un
film cu ea până de curând. De ce? Nu știu, probabil contextul e de vină: când a
apărut primul film, în 1988, nici nu mă
născusem și oricum nu l-ar fi difuzat la noi, la următoarele eram prea mică, de
ce nu l-am văzut mai târziu, când am crescut, nu știu.
Zilele trecute, curiozitatea m-a împins să vizionez
primul film, „Jucăria” (Child’s Play) și l-am găsit surprinzător de bun. Totuși,
nu l-aș încadra chiar la „horror”, mai degrabă l-am perceput ca pe un thriller
cu elemente fantasy. Nu m-am speriat deloc, dar probabil pentru că am urmărit
foarte multe filme aparținând acestui gen. În timp, lucrurile au evoluat,
filmele horror au devenit din ce în ce mai „scary”, suntem „îmbuibați” cu
producții cinematografice, cu seriale, miniserii și filme. Pentru vremea
respectivă, sfârșitul anilor 1980, cred că „Child’s
Play” a fost o revelație.
Spuneam că l-aș
încadra mai degrabă în categoria thriller, suspansul și ritmul alert al
acțiunii recomandându-l din plin. Spre deosebire de alte filme din ziua de azi,
la acesta nu m-am plictisit deloc și chiar au fost scene la care stăteam
concentrată și încordată, cu inima cât un purice. Simțeam că nu am timp să
respir.
Despre ce e vorba?
Filmul începe cu
o scenă în care un criminal este urmărit de Poliție. Se refugiază într-un
magazin de jucării pentru copii, dar Mike (Chris Sarandon), unul dintre
polițiști, reușește să-l împuște. Înainte de a muri, răufăcătorul rostește un
descântec care-i permite să se reîncarneze. Spiritul său intră într-o păpușă,
iar ca urmare a magiei descărcate, fulgerul se abate asupra magazinului, care
ia foc.
La scurt timp,
Karen (Catherine Hicks) cumpără de la un vânzător ambulant o păpușă pe care
fiul său, Andy (Alex Vincent), și-o dorea foarte mult. Păpușa modernă Chucky, care
vorbește și se mișcă, ultima invenție a unei mărci cunoscute de jucării.
Copilul este încântat, Chucky devenind prietenul său de
nedespărțit. Nimeni nu se îngrijorează atunci când Andy se referă la păpușă ca
la o ființă vie. Așa fac toți copiii, nu?
O tragedie are loc chiar în prima seară a instalării lui
Chucky în casă: Maggie (Dinah Manoff), colega și prietena lui Karen, stă cu
Andy până când aceasta își termină programul la serviciu. Însă se pare că-l
subestimează pe Chucky și moare căzând de la etaj. Când Karen se întoarce
acasă, este întâmpinată de Poliție și află cumplita veste. Coincidență sau nu, Mike,
același polițist care l-a omorât pe criminal în magazinul de jucării, vine să
ancheteze cazul.
Karen și Mike luptă împotriva lui Chucky, care devine din
ce în ce mai puternic. Totul este cu atât mai greu cu cât nimeni nu-i crede.
Cum să crezi că o păpușă este responsabilă de crimă și că, mai rău, va comite
altele?
Interacțiunea dintre Karen și Mike este interesantă,
amintind de comediile romantice de pe vremuri. Ea se pune în pericol pentru a
dovedi vinovăția păpușii, el o salvează de fiecare dată, iar situațiile în care
ea încearcă să-l convingă de adevărata natură a lui Chucky mă amuzau, oricât de
horror se presupune că trebuie să fie.
„Child’s Play” (tot nu-mi vine să-l numesc „Jucăria”) este
un film al epocii sale. Mi-a făcut plăcere să revăd cum erau locuințele
mobilate înainte, pe vremea copilăriei mele (televizoare voluminoase, cu
butoane, nu plate, ca acum, telefoane fixe, cu fir și disc) și am constatat cât
de mult s-a schimbat lumea de atunci: mi se pare că azi informația circulă cu o
viteză enormă, cu siguranță că astăzi, Karen ar fi aflat de moartea lui Maggie
cu mult înainte de a ajunge acasă. Am ajuns chiar să mă gândesc că dacă ar fi
existat cumpărăturile online atunci și ar fi prins o reducere, Karen nu ar fi
fost nevoită să achiziționeze acea păpușă de la vânzătorul ambulant și astfel
nu am mai fi avut intrigă.
Puncte slabe
Au fost și
câteva puncte slabe în scenariu, care mi-au atras atenția pentru că în opinia
mea, sfidează logica. În primul rând, internarea
copilului. Nu cunosc legile americanilor din 1988, însă nu cred că autoritățile puteau să
interneze un copil doar pentru că după părerea lor, avea nevoie de ajutor. Și
nici atât de repede. Gata, zice nenea cutare că trebuie internat și așa se
întâmplă. Mama n-avea nimic de spus? Mă îndoiesc că pur și simplu, Karen ar fi
acceptat această hotărâre. Iar omul acela care se temea să intre în celula lui
Andy… Ce se aștepta să-i facă un copil de 6 ani?
Nu s-au făcut
mai multe cercetări asupra „accidentului” lui Maggie, deși găsiseră clar urme
de pantofi la locul crimei. Mike pleacă prea ușor din apartament, deși Andy îi
spusese că urmele erau ale lui Chucky. Chiar dacă pare de domeniul
fantasticului să fie păpușa de vină, poate descoperea altceva. Mda, nu se prea
laudă cu detectivi perspicace.
Cea mai creepy scenă
Am spus că nu
m-am speriat deloc, dar recunosc că scena în care Chucky o atacă pe Karen este
destul de creepy. Îmi imaginez ce a însemnat pentru cei care vedeau acest film
imediat după ce a apărut.
Plănuiesc să văd
și restul seriei, vă țin la curent!
Comentarii
Trimiteți un comentariu