Vă spuneam zilele
trecute că primul film din seria Child’s Play m-a surprins
plăcut. V-am spus și că vă țin la curent dacă voi reuși să vizionez
continuările.
Am văzut până la a patra continuare din seria de nu mai
puțin de 7 filme, dincolo de care n-am mai rezistat. De ce? Mai întâi, haideți
să vedem ce se întâmplă mai departe!
După primul film, trăim cu impresia că totul s-a
sfârșit bine și frumos, că Chucky a fost învins, iar Andy, mama sa și Mike au
scăpat cu bine. Nu este chiar așa, altfel n-ar mai fi avut rost continuarea,
nu? De ce să optezi pentru un astfel de final când poți scoate alți bani de pe
urma unei serii nesfârșite?
În cel de-al doilea film (Child’s Play 2, 1990), am
fost șocată să constat că lucrurile nu merseseră chiar așa bine: Andy ajunge
într-un orfelinat, ca urmare a internării mamei sale într-o instituție
psihiatrică; susținând ipoteza cu păpușa vie, a fost considerată bolnavă
mintal.
Între timp, compania de jucării decide să continue
vânzarea păpușilor Good Guy. Chucky este refăcut și următorul pas este să-l
caute pe Andy. Faptul că a stat prea mult în corpul păpușii nu este bun pentru
el: păpușa devine din ce în ce mai umană, iar cu cât trece timpul, riscă să
rămână blocat permanent în ea. Soluția este să preia trupul primei persoane
căreia i-a dezvăluit secretul. Adică Andy.
În cel de-al doilea film, Andy este în pericol, cu
Chucky mereu pe urmele lui: la orfelinat, apoi la familia care îl adoptă,
criminalul îl găsește oriunde și nu șovăie să ucidă pe oricine îi stă în cale.
Ca de obicei, nimeni nu-l crede în privința păpușii vii, singura care îi sare
în ajutor fiind Kyle (Christine Elise), o adolescentă orfană, adoptată de
aceeași familie. Mai departe nu vă spun, pentru că în caz că nu ați văzut
filmul, nu vreau să vi-l stric.
În cel de-al treilea film (Child’s Play 3, 1991) au
trecut 8 ani de la cele întâmplate. Andy este un adolescent trimis la liceul
militar și habar nu are de planurile companiei de jucării, care hotărăște să
relanseze păpușile Good Guy. Ați ghicit, Chucky se întoarce. Îl găsește pe Andy
și binecunoscută cursă se relansează…
Cel mai mult mi-a plăcut acest din urmă film, cel
de-al treilea. Acțiunea este alertă, încă se urmează linia clasică de la
sfârșitul anilor ’80, începutul anilor ’90, dar calitatea imaginii și întregul
design sunt mai bune decât în filmele precedente.
Cel de-al doilea film mi s-a părut așa și așa. Doar
spre final devine mai palpitant, în rest, acțiunea cam stagnează. Însă este
mult mai bun decât cel de-al patrulea. Redă exact atmosfera acelor ani, iar la
scena în care profesoara îl închide pe Andy în sala de clasă, parcă m-am întors
în copilărie.
Personajul meu preferat a fost Kyle, fata care l-a ajutat pe Andy
în lupta sa cu Chucky. Singura cu mintea suficient de deschisă încât să-l
creadă.
Întotdeauna voi separa primele trei filme de
următoarele. Ce nu mi-a plăcut, totuși, la ele? Caracterul repetitiv: mereu se
întâmplă același lucru, respectiv Chucky este refăcut, îi păcălește pe toți, îl
vânează pe Andy, omoară oameni, iar când este pe punctul de a-și spune
descântecul, salvatorii intervin în ultimul moment.
Anii au trecut și următorul film din serie a fost
realizat tocmai în 1998. Incredibil cât de mult s-au schimbat lumea și
preferințele publicului în acest răstimp! Acum îi înțeleg pe cei care se plâng
de filmele cu Chucky! „Mireasa lui Chucky” (Bride of Chucky) este produsul
goanei după audiență: realizat după principii comerciale, doar pentru a vinde.
Calitatea scade semnificativ, întâlnind din ce în ce mai multe clișee ale
epocii curente: nuditate, vulgaritate, sânge, violență, toate în exces: cu cât
mai multe, cu atât mai bine. Se simte din ce în ce mai mult apropierea
mileniului 3, cu influențele specifice.
Însăși ideea din „Mireasa lui Chucky” mi s-a părut
deplasată si trasă de păr: intră în scena iubita ucigașului (Jennifer Tilly),
care află ce s-a întâmplat, găsește păpușa și cu ajutorul practicilor voodoo, o
aduce la viață. Chucky is back, ce surpriză, nu-i așa? Lupul își schimbă părul,
dar năravul ba. Dovada? Își ucide iubita și cu binecunoscutul descântec, îi
transferă sufletul într-o păpușă. Amândoi pornesc în căutarea talismanului ce-i
poate transforma la loc în oameni. Dar pentru aceasta, trebuie să se folosească
de alte persoane. Și nu în sensul bun…
Am avut surpriza să descopăr în distribuție o foarte
tânără Katherine Heigl. De fapt, ea și Nick Stabile au mai salvat, cât de cât, situația,
interpretând un cuplu simpatic.
Părerea mea este că seria Child’s Play trebuia să se oprească după
cel de-al treilea film. Ce-i prea mult strică și „Mireasa lui Chucky” o
dovedește din plin. Spre deosebire de primele trei părți, n-am simțit nicio
conexiune cu personajele și chiar dacă îi simpatizam pe Jade (Katherine Heigl)
și Jess (Nick Stabile), la final, când erau în pericol de moarte, nu simțeam
nicio părere de rău pentru ei. Voiam doar să se termine filmul mai repede,
indiferent de final. Nu pot spune același lucru despre primele trei filme:
acolo chiar mă temeam pentru viața lui Andy, Karen, Mike, Kyle sau Tyler.
Următorul film este despre copilul lui Chucky.
Serios? Mireasa, copilul, ce mai urmează? Frați sau veri n-avea? Poate-i vedem
și pe părinți, or avea grijă de „ăla micu’”.
Chiar nu cred că voi continua, seria, este pierdere
de timp. Poate, totuși, voi arunca o privire la cel mai nou film, din 2017, am
auzit că se întoarce Andy… Desigur că vă țin la curent.
Voi
ați văzut filmele din seria Child’s Play? Ce părere aveți?
Comentarii
Trimiteți un comentariu