Era o zi liniștită
de primăvară, natura renăștea timid. Ziua era senină, dar rece, soarele scălda
cimitirul în lumina sa. Exista o graniță pentru tot: o graniță pentru
anotimpuri: iarna nu plecase de tot, iar primăvara își făcea apariția încet,
dar sigur; o graniță dintre vechi și nou; o graniță pentru viață și moarte….
La ora aceea, http://literaturapetocuri.ro/la-granita-dintre-vechi-si-nou-de-sorina-ciocarlan-capitolul-10.html
Comentarii
Trimiteți un comentariu