Șeful e un om tipicar,
ce ține mult la punctualitate. Repetând în gând scuzele aferente („E un trafic
infernal”) și prevăzând răspunsul șefului („Eu cum am ajuns la timp? Dar
colegii tăi?”), m-am îndreptat spre biroul acestuia și am bătut timid la ușă.
- Intră!
- Bună ziua, îmi
cer scuze pentru întârziere…
- Lasă, lasă, Adina,
avem lucruri mai importante de discutat! Ia loc, te rog!
Avea tonul
obișnuit, protocolar, lipsit de inflexiuni, care nu te ajută deloc să-ți dai
seama ce urmează.http://literaturapetocuri.ro/ziua-buna-nu-se-cunoaste-de-dimineata-devine-pe-parcurs.html
Comentarii
Trimiteți un comentariu