Dacă n-ar fi fost
ea în mijlocul acțiunii, pe Ramona ar fi pufnit-o râsul. Care hoț bate la ușă,
ziua, în amiaza mare?
- Nu? Da’ atunci ce
faci cu ciobul ăla în mână? Vrei să-mi tai gâtul!
- Ah, asta era!
spuse Ramona și dădu drumul ciobului repede în geantă, sperând că vecinii n-au
auzit mare lucru, deși erau slabe șanse, la ce țignal avea femeia. Poate suna
careva la 112, asta-i mai lipsea! Continuă, râzând de absurdul situației:
- Nu, nu vă
speriați, era doar o oglindă pe care vreau s-o repar.
- Și ce? Scrie la
mine pe ușă „Reparăm oglinzi?”...http://literaturapetocuri.ro/la-granita-dintre-vechi-si-nou-de-sorina-ciocarlan-capitolul-6.html
Comentarii
Trimiteți un comentariu