Salt peste timp: Harry Potter și Camera Secretelor

Ia că am citit și eu Harry Potter și Camera Secretelor în ediția a doua, apărută anul acesta. Inutil să vă spun cu câtă emoție am deschis cartea, anticipând reîntâlnirea cu personajele.

Însă am fost dezamăgită. Nu, nu s-a schimbat povestea, nici perspectiva mea de a o privi (credeți-mă că am recitit cartea în vechea traducere de curând și am regăsit același entuziasm). Și totuși, e altceva. Aveam impresia că citesc altă carte, erau schimbați aproape toți termenii, nu mai regăseam aproape nimic. Era ca și cum m-aș fi reîntors după mult timp într-un loc bine cunoscut odată și aș fi constatat cu stupoare că e totul schimbat. Nu vi s-a întâmplat să treceți cu bunicii sau părinții printr-un loc și să vă spună: „Ce au făcut ăștia aici, înainte era… cutare sau cutare.”?

Exact așa mă simțeam eu citind ediția a doua a cărții. Recunoșteam povestea, îmi aminteam unele lucruri, dar totul părea ciudat, parcă nelalocul lui. Nu știu cum să explic exact. Nu mai era traducerea cunoscută de mine, alături de care am crescut.

Departe de mine intenția de a critica munca depusă de traducător sau de editură, dar aceasta este impresia mea: totul pare din alt film.

Oricât de controversată este considerată traducerea Ioanei Iepureanu, eu o prefer. Dincolo de faptul că este traducerea copilăriei și adolescenței mele (ceea ce întotdeauna o va face superioară altor traduceri), mulți termeni din noua ediție nu mi se par potriviți.

Parcă traducerea primei cărți, „Harry Potter și Piatra Filosofală”, apărută în ediție nouă anul trecut, a fost mai bună decât cea de-a doua. Ar fi fost interesant dacă s-ar fi păstrat același traducător pentru toată seria.

Nu pot să nu recunosc că au fost și termeni traduși mai bine decât în vechea ediție, dar puțini:

1. Numele prietenei lui Percy, fata de la Ravenclaw (pentru nostalgici, Ochi-de Șoim): niciodată nu am înțeles de ce în vechea traducere se numea „Luminița Limpede”. Traducătoarea de acum a procedat mult mai bine păstrând originalul, „Penelope Clearwater”. Hai, înțeleg că a vrut să traducă „Clearwater”, dar cu Penelope ce a avut? De unde până unde Penelope are vreo legătură cu Luminița? Firește că mi-am dat seama că nu o chema Luminița, nu cred că englezii au ajuns să preia nume românești J). Și dacă tot voia să traducă numele, de ce n-o fi mers până la capăt, s-o boteze „Apă Limpede”? J)

Oricum, mult mai inspirată alegerea de a-i păstra numele în original. La fel și cu Malfoy. Deși m-am obișnuit cu „Reacredință”, alăturarea dintre un nume străin și unul în română sună cam ca nuca-n perete. Sună mult mai bine „Draco Malfoy”, „Lucius Malfoy”  decât „Draco Reacredință”, „Lucius Reacredință”.

2. „Voldemort” este mai bine decât „Cap-de-Mort”, dar această alegere deja îi aparține lui Florin Bican, traducătorul primului volum. De ce este mai bine că a păstrat originalul? Pentru că „Voldemort” este preluat din franceză și are o semnificație aparte, făcând trimitere la fuga, păcălirea morții. În franceză, „voler” înseamnă a zbura, dar și a fura. Voleur = hoț. Așa s-a considerat și personajul, un hoț al morții, cineva care a reușit să păcălească moartea, de unde și numele ales.

3. „Aleea Tor” este o analogie drăguță pentru originalul Aleii Diagon/Diagonally. Când Harry s-a rătăcit prin șemineu, în loc de „Diagon Alley” a spus „Diagonally”. Așa că „Aleea Tor”/„Aleator” este o analogie mai reușită decât traducerea primei ediții, însă din nou, meritul îi revine traducerii volumului 1.

4. Îmi place că în această nouă ediție, modul de exprimare a lui Hagrid este mai caracteristic lui:

„Ăsta-i al doilea de mi-l omoară-n semestru’ ăsta, începu el să explice. Ori că-s vulpi, ori că-i Gogorița Vampirească. Îmi trebe aprobare de la dom’ director să fac o vrajă pă la cotețu’ găinilor.”

Da, parcă așa mi-l pot imagina mai bine pe Hagrid vorbind…

5. Expresia de mirare a lui Lucius Malfoy, atunci când Harry îi întinde jurnalul învelit în șoseta murdară:

„Ce dra…?”

Mi-l pot imagina mai degrabă pe Malfoy pe punctul de a înjura decât emițând un neutru „Ce…?”

6. „Potteroi-ghionoi”. Chiar m-a distrat traducerea cântecului lui Peeves, este mai amuzant decât „Potter, răule” (traducerea veche).

7. „Mageamești”, „mageamoaică”, mă amuză formele cuvântului „mageamiu”, chiar dacă pe vremea mea erau „Încuiați”.

Și ca să continui cu lucrurile bune, pot spune că îmi place foarte mult coperta noii ediții, este superbă! Și coperta din prima ediție este sugestivă, dar aceasta este mult mai reușită, cu Baziliscul și pasărea Phoenix… De fapt, adevărata luptă ce s-a dat în Camera Secretelor…

Dar haideți să vă spun ce traduceri din noua ediție nu mi-au plăcut. Vă avertizez, lista este destul de lungă:

1. „Vasilisc” în loc de „bazilisc”. În primul rând, sună urât, zici că vine de la „Vasile”. M-am documentat și am aflat că într-adevăr, în română se spune „vasilisc” și că există în mitologia europeană, dar rămân la părerea mea inițială, că sună urât. În plus, cum de în prima traducere este „bazilisc”?

2. „Herpetiliană” în loc de „remptomită”. Dacă ar fi după mine, aș lăsa simplu, „parsel”. Dar dacă tot este tradus, prefer de mii de ori „remptomită”.  „Herpetiliană” sună chiar mai urât decât „vasilisc”, zici că e boală, te duce cu gândul la herpes.

3. Dacă aș face un top al traducerilor neinspirate, „sângegros” ar câștiga detașat. De ce „sângegros”? „Sânge-mâl” ce avea? În afară de imaginea urâtă pe care mi-o provoacă, un sânge vâscos, gros, scurgându-se, originalul „Mudblood” este mult mai apropiat de „Sânge-mâl”. „Mud” înseamnă „noroi”, nu? N-oi ști eu multă engleză, dar este evident că se potrivește mai bine. În plus, sună ca o poreclă, ca un cuvânt de sine stătător. „Sânge-mâl”, mult mai bine.

Că tot suntem la capitolul „puritatea sângelui”, nici „semi-sânge” nu-mi place. Într-adevăr, este tradus mot-à-mot din engleză, „half-blood”. Dar trebuie să recunoaștem că în română sună ciudat, fiind necesară adaptarea Ioanei Iepureanu, „sânge semipur”.

4. Unde a dispărut „Caligrafie și pete”? Trebuie să recunosc că „Flourish & Blotts” este mai acurat, mult mai aproape de original, dar tânjesc după vechea denumire. Atât de mult îmi plăcea cum sună „Caligrafie și pete”… Un nume perfect pentru o librărie. Îmi și imaginam un pergament plin cu scris caligrafic și pete de cerneală…

5. Nu mai recunosc nicio carte scrisă de Gilderoy Lockhart. Dacă cineva mi-ar fi spus acele titluri, n-aș fi știut despre ce vorbește, nici măcar nu mi-aș fi dat seama că fac parte din seria Harry Potter. Și că tot vorbim de acest „geniu”, Gilderoy Lockhart, de ce o fi tradus „știme”? L( Eu, una, nici nu știu ce sunt alea, nici nu știu dacă există în dicționar, în timp ce de „zâne” a auzit toată lumea. Și „pixie” este mult mai apropiat de „zână” decât „știmă”.

6. Când am citit „Elixir Polisevă”, mi-au dispărut brusc toate reperele. Nu știu cum ar merge tradus mai bine, dar îmi vreau Polipoțiunea înapoi! Apropo de poțiuni, de ce ai traduce „Filtre și elixire” în loc de „Poțiuni”? Dar acest termen provine din traducerea primului volum.

7. Ori nu mai am eu idee de Vâjthaț/Quidditch (și vă asigur că mă pricep, îmi plac meciurile!), ori traducerea a dat peste cap totul. „Bulgăr” în loc de „balon-ghiulea”, pe bune? Nu cunosc termenul în engleză, dar „balon ghiulea” sună și exprimă de mii de ori mai bine semnificația decât „bulgăre”. Nu știu pe voi, dar pe mine, noua traducere mă duce cu gândul la „bulgăre de zăpadă”, ceva inofensiv, fără urmă de pericol. Dacă stăm să ne gândim, balonul-ghiulea aproape l-a omorât pe Harry. „Trăgaci” în loc de „Înaintaș”? Ce naiba, zici că trage cu pistolul! „Bataci” în loc de „prinzători”? Zici că-s mercenari, malaci plătiți să bată oameni. Nu, ăsta nu e Vâjthaț-ul meu, e din alt film: coafă, smici, trăgaci, gonaci, catarge, bulgăre, bataci? Bine că n-au schimbat și portarul! Mi-e dor de minge, hoțoaica aurie, înaintași, căutători, porți, baloane-ghiulea, prinzători… Ăsta e Vâjthaț-ul meu! Hai, nu e chiar rău că au lăsat originalul „Quidditch” și n-au tradus termenul, dar să modifice și restul, nuuuu!!!

8. „Profetul Vrăjitorilor”? Hmm, prefer „Profetul zilei”, o traducere mai potrivită pentru „Daily Prophet”, iar „Pălăria de Selecție” sună a ceva aparținând vag de recrutării de personal, Resurse Umane. Mi-e dor de Jobenul Magic… Deși hai să admitem că noul termen se apropie mai mult de „Sorting Hat”, m-am obișnuit cu jobenul, aduce un plus de magie…

9. „Tom Ruvel Doodler”. Sunt conștientă că pentru a păstra celebra anagramă din Camera Secretelor, este necesară schimbarea numelui original, „Tom Marvolo Riddle”. Păstrând „Voldemort” în locul lui „Cap-de-Mort”, îmi dau seama că a fost nevoie de alt nume decât cel tradus inițial, Tom Dorlent Cruplud. Însă Cruplud sună mai mișto decât Doodler. Doodler mă duce cu gândul la Dudley, fiul soților Dursley.

10. „Drops cu lămâie”. Asta-i culmea, nici măcar șerbetul nu mi-l lasă? Nu știu și nu-mi pasă de original, dar de la vârsta de 12 ani, nu mai pot vedea un șerbet de lămâie fără să mă gândesc la parola lui Dumbledore. Este cunoscut faptul că Dumbledore avea o slăbiciune pentru dulciurile făcute de Încuiați/mageamii, printre care și șerbetul de lămâie. Vreau șerbetul înapoi!

11. Numele Caselor. Știiuuu, o treabă foarte controversată. Unii zic că s-a procedat foarte rău în

nostalgie...

vechea ediție, traducând numele caselor, că ele nu înseamnă, de fapt, nimic, alții nu-și mai regăsesc reperele dacă nu sunt traduse… Au dreptate și unii, și alții. Într-adevăr, este mai corect să nu traduci numele caselor, acestea fiind preluate de la fondatorii lor: Godric Gryffindor, Rowena Ravenclaw, Helga Hufflepuff și Salazar Slytherin. Dacă observați, fiecare fondator are inițiale „asortate”. În plus, numele nu înseamnă ceva în engleză, sunt substantive de sine stătătoare.

Dar pe de altă parte, nu-mi pot imagina copilăria fără traducerea caselor. Eu am crescut cu Cercetași, Ochi-de-Șoim, Astropufi și Viperini. Știu că nu este cea mai acurată traducere, dar mi-e greu să mă gândesc cum aș fi citit eu prima dată Harry Potter fără ele. M-am obișnuit așa și atunci când văd „cei de la Gryffindor/Slytherin” în loc de „Cercetași/Viperini”, parcă nu recunosc, nu e aceeași carte.

Oricum, întotdeauna voi rămâne la aceeași părere: oricât de bună ar fi o nouă traducere, eu tot pe cea veche o voi prefera. Este a mea, a unei generații, a unor timpuri ce nu vor mai reveni… Știu, sunt nostalgică, dar ce să fac?

Voi ce traducere preferați? Cea veche sau cea nouă? Ce alți noi termeni v-au scos din sărite? Dar care v-au plăcut?