Acum ceva timp
scriam un articol despre tradițiile și legendele legate de Mărțișor. Sunt
sigură că multora ne place această sărbătoare plină de farmec ce vestește
începutul primăverii. Când spui „1 Martie” te gândești la flori, mărțișoare,
parfum de zambile, felicitări cu ghiocei și clopoței, puritate, gesturi
frumoase.
Din păcate, Mărțișorul
începe să fie asociat și cu alte lucruri mai puțin pitorești: îmbulzeală,
cumpărat compulsiv, kietsch. Începe să-mi amintească de sărbătorile de iarnă,
când parcă vine sfârșitul lumii, nu al anului. Poate că nu la aceeași amploare,
dar principiul este același: cum se apropie 1 Martie, parcă s-ar acționa un
buton și oamenii, ca la comandă, încep să alerge care încotro. La metrou, pe
trotuare, la stand-uri special amenajate, peste tot vezi șiruri de oameni
înghesuiți în jurul tarabelor, studiind febril exponatele. Dacă ai ghinionul să
nimerești într-un asemenea „vârtej”, trebuie să ai grijă să nu te trezești
călcat pe picioare sau cu un cot în coaste. Dacă te grăbești, răbdare! Va
trebui să respecți ritmul în care se înaintează, n-ai ce face. Nu-ți convine,
data viitoare ai grijă să nu treci pe acolo!
OK, am înțeles cum
stă treaba cu tarabele cu mărțișoare și flori. Până la urmă e 1 Martie, e
normal ca lumea să cumpere mărțișoare și să le dăruiască celor dragi, nu?
Însă aglomerația nu
se rezumă la locurile mai sus amintite. O întâlnești și în mall-uri sau
supermarket-uri. De aceea mi se pare că începe să semene cu sărbătorile. În
supermarket, coadă. Oameni cu coșuri pline de zici că sunt norocoșii posesori
ale ultimelor produse.
„De ce nu deschideți, domne, mai multe case?”
„Luați-vă, doamnă, cumpărăturile de pe bandă, nu vedeți
că n-am terminat?” îi spune un
domn de la coadă persoanei din spate, care nu are răbdare și nu așteaptă ca
produsele domnului să fie scanate. Probabil crede că lucrurile vor merge mai
repede dacă-și golește prematur conținutul coșului. Ce-i drept, domnul are
dreptate și îl felicit în gând pentru atitudine. Nici mie nu-mi place ca
persoana din spate să-mi invadeze spațiul personal; e ca și când mi-ar spune „Hai, mișcă o dată!”. Revin în prezent,
trezită de tonul ridicat pe care se poartă discuția. În cele din urmă,
domnișoara de la casă a rezolvat problema, delimitând produsele celor două
persoane prin bara aceea pe care scrie „următorul cumpărător”. Nu încetează
bine discuția, că începe alta la coada din dreapta: „Domne, dar eu eram înainte, chiar așa?”
În sfârșit îmi vine
rândul. Domnișoara de la casă, zăpăcită, probabil, de atâtea incidente, uită
să-mi scaneze punga, deși îi cerusem una. Mai rău că am constatat de abia după
ce am plătit; aștept să termine cu domnul din spate, pentru a-mi deschide un
alt bon special pentru pungă. Noroc că nimeni de la coadă nu s-a supărat; atât
mai lipsea, să izbucnească o nouă ceartă pentru o simplă pungă.
Acum îmi explic de
ce era coadă și la Poștă acum câteva zile; probabil unii oameni trimiteau
mărțișoare fizice, nu virtuale, așa cum se poartă în ultimul timp.
Și de abia începe.
Vine 8 Martie, prevăd că va fi o îmbulzeală și mai mare!
Până una, alta, o
primăvară frumoasă să aveți și să întâlniți cât mai puține cozi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu